Colţul meu de lume

in_the_heart_of_the_mountains

Simţeam nevoia unui colţ doar al meu, unde să mă retrag cu o carte sau cu playerul şi să ascult muzică sau, după caz, să scriu, să citesc, să desenez, să fotografiez.
Colţul meu de lume nu a fost niciodată o cameră în care m-am izolat. Nu.
Nu mi-a ajuns vreodată camera mea de acasă, plină cu jucării şi cu parfumul copilăriei, cu o bibliotecă veche în care-mi aşezam cu atenţie, în adolescenţă, cărţile preferate sau cărţile „must read”. Uneori copilul din mine ieşea la suprafaţă, reproşându-mi că l-am ţinut ascuns. Şi îi şopteam mereu, în gând, că nu aş vrea să-l vadă toată lumea.

Colţul meu de lume nu l-am găsit închis între patru pereţi.
L-am găsit primăvara crud şi înverzit.
L-am găsit vara înflorit, cu parfum de cireş, de brad şi de zmeură.
L-am găsit toamna arămiu, cu parfum de prună coaptă, cu pătură de frunze uscate, roşiatice.
L-am găsit iarna îngropat sub zăpadă, doar cu brazii veşnic-verzi.

Şi acolo am evadat când am simţit că slăbesc şi nu pot să înfrunt pe deplin grijile zilei.
Acolo am fost doar eu cu mine.
Acolo mi-am odihnit imaginaţia.
Am prins inspiraţia în palmă şi mi-a părut, pentru prima dată după mult timp, că deţin lumea, concentrată în pasta unui pix din mâna mea stângă.
Colţul meu, în care puteam să închid ochii şi să visez, fără să-mi fac griji că cineva îmi va înfige cuţitul în spate. Era locul în care puteam dormi liniştită.
Aveam zile în care priveam din depărtare strada pietruită, circulată de pietoni şi de vreo două automobile.
Uneori un vecin îşi mai scotea calul indian şi-l alerga pe dealuri, spre pădure. Alteori, câteva babe se adunau la „radio-şanţ” (bârfă). Câţiva copii de şcoală generală se jucau ori furau vişine.
Şi toate astea departe de mine. Colţul meu mă ţinea departe de agitaţia străzii, departe de ei. Lumea mea, acolo, era colorată-n verde crud, împodobită cu meri, cireşi şi doi brazi mici, uitaţi de pădure. Lumea mea era parfumată de zmeuriş şi acoperită cu susurul unui pârâiaş. Mă mai speria câte un flurure sau o albină, vizitatori neanunţaţi.
Seara, aveam parte de cel mai frumos apus de munte. Dacă priveam pădurea de brazi din spatele meu, nu mi se arăta decât conturul unor creste. În faţa mea, aceeaşi stradă pietruită, luminată de 3 becuri,a căror lumină bătea spre conturul pădurilor de peste râu.
Colţul meu era luminat de un bec antic, care nu-şi lăsa decât o treime din lumină să ajungă pe pământ. Auzeam greierii „concertând”.
Noaptea se aşternea într-un mod subtil: priveam norii de pe cer, roşiatici; închideam ochii pentru câteva secunde; când îi deschideam, cerul e cuprins complet de întuneric. Câte o stea mai rătăcea din loc în loc.
Priveam întunecimea înaltului, numărând vreo 10 stele care se lăsau „pradă” ochiului uman. Iar în dreapta mea, în depărtare, lumina şi luna, mare şi albă.
Adormeam acolo, pe pătură, cufundată în vise.

***

Sunt câteva zile de când plouă şi cerul se aprinde furios. Colţul meu de lume s-a îngropat sub picături de apă…

Comments
9 Responses to “Colţul meu de lume”
  1. zamolxis spune:

    Cînd stai acasă

    Dacă ai acasă-un loc
    Unde poţi să stai cît vrei
    Şi să nu ştie nimeni,
    Precis că acolo te-ascunzi
    Şi-n gîndurile tale pătrunzi
    Printr-o uşă secretă
    De care ştii doar tu…

    Să nu-mi spui că nu-i aşa fiindcă nu te cred !
    Să nu-mi spui că nu-i aşa fiindcă nu te cred !

    Atunci faţa ta e maro
    Şi ochii tăi devin indigo
    Şi mai mari şi mai fără perdea,
    Nu-i aşa,
    Am ghicit cum te piepteni zîmbind
    Şi cum cînţi în gînd şoptind uşor,
    Ca atunci cînd ţi-e dor
    De-un marinar…

    Să nu-mi spui că nu-i aşa fiindcă nu te cred !
    Să nu-mi spui că nu-i aşa fiindcă nu te cred !

    Nu-ţi ascunde palmele în buzunar,
    De desenul lor eşti prinsă c-un zar
    Şi dac-aş şti vreun joc
    L-aş încerca pe loc…
    Dacă ai acasă un loc,
    Cînd stai acasă !

  2. Hah. simpatică scrierea.🙂

  3. JeAnne Dark spune:

    Every moment is like gold…will remember it when we are old..

  4. krossfire spune:

    Eu caut un loc fizic de genul ala de o vreme pentru simplul motiv ca ma simt dezradacinat si dealurile orasului natal nu ma mai satisfac de multa vreme.

  5. I’m sorry, dar colţul meu nu-l împart cu nimeni.😀
    Oricum, îţi găseşti un „colţ de lume” unde te aştepţi mai puţin.
    Dar dacă vrei un demo, îţi recomand Rarăul.🙂

  6. krossfire spune:

    Nu-i problema de gasit, e problema timpului de cautare.

  7. ai timp la bătrâneţe, atunci.😀

  8. nextbulady spune:

    Oh 8->, prea drăguţ.

  9. Roxana spune:

    yeah, de luni o să-l revăd pentru încă 5 zile.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: