Sa invatam sa nu mai fim indiferenti

Probabil ce scriu eu aici nu vine cu nimic nou. Nu sunt nici prima, nici ultima persoană care îndeamnă să spunem NU indiferenţei. Pornesc în fiecare zi de la premisa: „Oamenii sunt oameni”. Poate suna redundant, clişeic, dar nu e, zic eu. 

Îmi doream de mult timp să scriu despre asta, dar în ultimele zile am luat efectiv „foc”, după ce am fost martoră la anumite scene, direct sau indirect implicată. Practic, ceea ce a generat în mine un fel de „revoluţie” umană, un update în latura emoţional-umană a fost o întâmplare petrecută marţi, 5 februarie. Am preferat să scriu despre asta după webinarul Elance, după ce m-am încărcat pozitiv cu energia a peste 100 de oameni care s-au înscris şi au fost atenţi la ceea ce am încercat să le împărtăşesc. Şi acum că s-a terminat cu bine webinarul, am zis că e vremea să scriu şi despre lucruri mai puţin fericite, despre lucruri care mă întristează uneori şi mă fac să mă întreb oare cât de umani mai sunt oamenii în ziua de azi?

Eram la bancă şi îmi plăteam facturile ca orice om responsabil. De fapt, aşteptam la rând, când deodată se aude o pocnitură/buşitură serioasă. Un microbuz a avut un impact direct cu unul dintre stâlpii de pe marginea străzii. Toate astea se întâmplau la câţiva metri de bancă. Să spunem maxim 10metri depărtare. Moment în care nimeni din bancă nu a făcut nimic. Femeia-paznic a spus: „Eu nu mă duc să mă uit, mi se face rău”. Oamenii care aşteptau să depună bani, să retragă sau să plătească facturi au început să ofteze, dar cam la atât s-a rezumat implicarea lor. Un tip puţin mai „colorat” şi burtos, vorbitor de limbă engleză, pe principiul „I no speak Romanian” s-a uitat înspre fereastră şi a inceput să râdă. Tipa care era cu el şi aştepta la alt rând îl întreabă: „Did you see the accident?” (Ai văzut accidentul?). Tipul atunci îi dă un răspuns care m-a lăsat mască: „I don’t care. Not my car” (Nu-mi pasă, nu e maşina mea). Între timp îi făceam semne uneia dintre angajatele băncii să sune la poliţie şi salvare. A sunat, după 5 minute au venit maşinile. Şoferul nu păţise nimic grav, era doar speriat. 

Acum nu spun să ne aruncăm în faţa unei maşini pentru a salva un om şi să murim noi sau să ne dăm hainele de pe noi şi tot ce avem în casă. Dar nu mi se pare uman să ajungem la gradul ăsta absurd de indiferenţă, încât să nu ne pese deloc dacă un om moare lângă noi. Iar noi să întoarcem spatele pe motiv că nu e treaba noastră. Nu cred că am fost programaţi genetic să fim inumani. Nu ştiu alţii ce simt în momentul în care ajută pe cineva, dar eu simt că ofer ceea ce este omenesc şi simt că sunt om. Nu îi poţi ajuta pe toţi, asta e clar. Poţi încerca, însă nu vor fi niciodată rezultatele la care speri.

Eu cred că ar trebui să învăţăm să nu mai fim atât de indiferenţi faţă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Nu totul se leagă de bani, de câştiguri materiale şi nu cred că ar trebui să ajutăm pe cineva doar dacă avem ceva de câştigat. Aşa că hai să ne oprim uneori pentru câteva minute şi să îi ajutăm pe cei care au nevoie de ajutorul nostru. Pentru că dacă e să o luăm logic, noi să fim în locul unei persoane implicate într-un accident, probabil că am aprecia dacă din mulţimea care se uită şi nu face nimic, 1-2 oameni ar veni să ne întrebe dacă am păţit ceva sau dacă avem nevoie de ajutor. Şi cel mai probabil am avea nevoie… 

Comments
14 Responses to “Sa invatam sa nu mai fim indiferenti”
  1. Probabil nu vroia nimeni să își piardă rândul🙂. Acel străin a făcut bine că nu s-a implicat (părerea mea) și acolo erau alti oameni care puteau sării în ajutor, dar s-a exprimat foarte urât. Probabil nici impactul nu a fost atât de grav.

  2. Roxana spune:

    Ştii ce nu mi-a plăcut la el? Răspunsul. Putea foarte bine să zică „Yes, I saw the accident”. Nu să dea un răspuns plin de sictir în timp ce-şi număra bancnotele româneşti. Nu i-a zis nimeni să sară în ajutor, dar putea să ne scutească pe toţi de atitudinea de „şmecher”.🙂
    Şi nu contează dacă impactul a fost sau nu grav, m-a deranjat faptul că nu a reacţionat nimeni, înţelegi? Psihologic, ştiu că s-a întâmplat ceea ce noi, ăştia de avem background în psihologie numim low social empathy. În acelaşi context, fiecare a „pasat” responsabilitatea către celălalt, pe principiul „nu mă bag că se bagă altcineva”. DAR asta nu e o justificare, mai ales când vorbim de viaţa unui om. Te-ai simţi bine să ştii că cineva a murit sau starea lui s-a agravat tocmai pentru că TU nu ai făcut nimic, nu ai dat primul ajutor?

  3. Înteleg perfect ce vrei să subliniezi. Din păcate asa e, și nu doar în Ro. Locuiesc în Belgia, și crede-mă că se poate și mai rău. Toți se feresc de complicații, de responsabilitate. Se pare că principala regulă e ‘fiecare pentru el’. Puține sunt persoanele care te mai ajută în ziua de azi. Majoritatea au fețe false, așa că nu te mai poți baza pe cineva ca altădată.

  4. liviudrugus spune:

    Unii se feresc de implicare din cauza unor experiențe anterioare neplăcute (nu mă refer strict la mine, dar cunosc cazurile). Un golănaș s-a luat de o tînără pe stradă. (Era prin anii 70….). De la balcoane toți strigam să-și vadă de treabă și să nu ne oblige să trecem la alte măsuri. Răspunsul: indolență și continuarea actelor de huliganism. Un domn care coborâse să ducă gunoiul era în preajma huliganului și a intervenit mai dur și mai hotărât. Rezultatul? Huliganul i-a aplicat o lovitură în bărbie și a dispărut. Omul cu gunoiul a căzut și n-a mai fost adus la viață… Asta a fost un semnal pentru subconștientul tuturor, să stea mai bine să evalueaze situația, să vadă dacă nu se rezolvă de la sine etc. Din păcate, asta s-a transformat cu timpul în indiferență și comportament meschin. Și o a doua situație: implicarea într-un accident/ incident echivalează, de multe ori, cu ”obținerea” calității de martor la poliție, la procese etc. Rezultatul? Spui la prieteni: băi, nu vă băgați că uite ce-am pățit… Nu vreau să justific nesimțirea sau indiferența față de semeni, dar adesea cei care s-au implicat, au plătit scump. Intr-adevăr occidentalii sunt mult mai ”fiecare pentru el”. Și eu am ajuns să consider că individualismul este preferabil colectivismului, în primul rând din motive de educație. In Olanda, zgârcenia mi s-a părut a atinge cote paroxistice, dar prietenii mei erau implicați direct și masiv în proiecte de întrajutorare a bătrânilor singuri… Bref, până la urmă aceste atitudini sunt puternic marcate cultural (educațional îndeosebi). În altă ordine de idei, mi-a plăcut webinarul, am avut de învățat și aștept și rezumatul care să mă ajute să-mi sistematizez mai bine notițele. Spor în toate și mă bucur că inițiezi acțiuni și stimulezi oamenii să se implice (pentru ei înșiși în primul rând).

  5. Exact, asta am observat si eu in afara. Fiecare isi vede de treaba lui. Nu se uita in staga sau in dreapta. Mergi pe strada si vezi oameni foarte ciudati, si cand zic ciudati, pai in adevaratul sens al cuvantului. Dar nimeni nu se uita la ei, nimeni nu rade de celalalt. Diametral opus de ceea ce e in Romania. Un tovaras din Ploiesti, a plecat sa isi caute de munca in Anglia. A gasit, a lucrat, ceva nu a mers bine dupa vreo 7..8 luni, si s-a intors acasa. Imi povestea pe chat acum cateva saptamani ca in Anglia, mergea cum vroia pe strada. Isi lua ce tricou vroia, in picioare ce vroia..etc. nimeni nu zicea nimic, nu se uita la el. Ajuns in Ro, a mers pana la o anumita destinatie, in slapi. De-a lungul acestei „calatorii” in slapi, a auzit mai bine de 3 persoane zicand „uite-l si pe asta cum umbla, in slapi”, „uite si la saracu asta” etc.

    In legatura cu un accident..pai dupa ce ca sari sa ajuti acele persoane, te poti plimba si ceva timp sa dai declaratii, prin diverse locuri..cine si-ar dori asta? Acel om care a fost lovit si care si-a pierdut viata..pai asa se intampla si astazi, chiar si prin marile orase. O colega de-a mea din facultate, a fost tarata pe jos, fiind trasa de par, in centrul orasului, fara ca cineva din zeci de persoane sa zica ceva. Erau 4 tigani (nu sunt rasist..dar p’astia nu-i suport), mai exact interlopi, care dintr-un BMW, au strigat ceva la ea. Colega, fara sa stie de cine este vorba, le-a raspuns cu „sa-i faci lu’ ma-ta”. Aia a fost cireasa de pe tort. Ma gandesc, daca era cu prietenul si asta ar fi intervenit, era transat? Eu zic ca da. Din cate stiu eu, fata a trecut repede si cu bine peste eveniment. A fost la politie, politia i-a recunoscut dar i-a zis ca indivizii sunt de neatins. The end.

    As scrie zile intregi despre evenimente de genul, la cate cunosc. Asa ca e greu ca cineva sa fie responsabil si pentru altcineva. Trebuie sa iti porti singur de grija, altfel nimeni nu iti va purta.

  6. Roxana spune:

    Alex, eu înţeleg şi perspectiva ta. Dar aici vorbim de o ciocnire lângă o bancă, inţelegi? Ajungi să te rogi de tipa care stă pe scaun să sune la poliţie şi salvare? Femeia care păzea incinta nu s-a dus să se uite dacă omul acela trăieşte pe motiv că „vai, mi-e rău dacă mă uit”. Din moment ce s-a petrecut la 10m de bancă, normal că poliţia o să vină să intrebe paza băncii ce s-a întâmplat, omul acela e atent la ce se întâmplă în jurul băncii. Şi dacă nu îl întreabă, vor veni să ceară înregistrarea de pe camerele de supraveghere.
    Cum ziceam, nu implica bătaie, vătămare corporală sau ceva care să genereze frică. Şi sincer, datul unei declaraţii la poliţie e un aşa mare motiv de teamă încât să nu-ţi pese dacă un om a murit sau trăieşte după un impact?
    Degeaba imi aduci tu argumente. Am fost şi eu în marile oraşe ale Europei, am văzut culturi diferite, destul cât să observ că da, unii sunt mai reci, alţii îşi văd de treaba lor. Şi trăiesc în România de aproape 24 de ani. S-au legat şi de mine ţigani în tramvai, în Iaşi. M-au ameninţat şi pe mine „şmecheri” de Bucureşti. Dar asta nu inseamnă că eu o să rămân total indiferentă dacă se întâmplă ceva lângă mine. Atâta vreme cât nu implică să-mi pierd eu viaţa sau să fie un pericol iminent care să-mi facă rău în vreun fel, NU văd de ce nu ai putea fi măcar pentru câteva minute om.

    Presupun că dacă eşti la mare şi cineva se îneacă în larg, nu chemi un salvamar pentru că tu nu ai venit la mare să salveţi vieţi, ci să te bronzezi, nu? Ţi se pare normal, justificabil, ok? Exact în acelaşi context au fost şi oamenii din bancă.
    Pe sistemul „eu am venit să-mi plătesc facturi, să scot/trimit bani, nu să salvez vieţi”.

    Mi se pare EXTREM de greşit. Şi te rog eu, hai să nu mai găsim explicaţii de genul „asta e, aşa e în România”. Eu am scris articolul în speranţa că oamenii care îl citesc vor înţelege că dacă vreodată se găsesc într-o situaţie similară, nu trebuie să fie ca restul. E OK să fii diferit, e OK să acţionezi diferit, în funcţie de ceea ce îţi dictează conştiinţa, umanitatea. NU se mai poate stilul acesta de a trăi în frică, „nu ne băgăm că nu e treaba noastră”. La dracu’, s-a terminat cu comunismele din ’89 şi au murit destui tineri atunci doar pentru ca noi, ce de azi să avem libertate în gândire şi în acţiuni.

  7. Eu sunt de acord cu tine in totalitate. Inca de la inceput. Eu doar am transpus ce vad eu in comportamentul oamenilor. Ceea ce cred eu despre anumite persoane care sunt iresponsabile si indiferente. Alea sunt motivele pentru care eu cred ca oamenii au deveni indiferenti. Eu nu m-am referit la mine sau la tine, sau la cineva anume. Practic, astea sunt concluziile trase de mine.

    Sorry ca m-am facut inteles gresit. Eu nu sunt de acord cu acest individualism. Cred in comunitate, comuniune, prietenie, ajutor, sinceritate si etc..si as vrea sa fie toata lumea asa. Vreau sa cred ca suntem egali…chiar daca e mai greu pe lumea asta..dar undeva, odata, toti vom fi egali. Asa cred eu. Am inteles exact la ce te-ai referit si ce ai vrut sa subliniezi. Imi cer scuze ca m-am exprimat incoerent.

  8. Roxana spune:

    @Alex, stai liniştit că nu te-am luat la rost. :)) Doar că nu mai vreau să căutăm scuze pentru comportamente sau să zicem că e de vină situaţia actuală. Vreau să acţionăm şi să ne ghidăm după principiile corecte.

  9. Uhh🙂 multam fain ca m-ai inteles. Ma gandeam ca te-am deranjat si te-ai suparat pe mine.

  10. Calin spune:

    Da, cat de trist. Se poate intampla oriunde, ma gandesc. Nu prea are importanta tara. Dar indiferenta ajunge la extrem. Sa fie era televiziva de vina?! Sincer nu prea stiu exact, ca am renuntat de mult la aparat, dar inclin sa cred ca da. Nu prea pot fi obiectiv, sunt inclinat prea mult inspre partea de a ajuta pe cel ce are nevoie. Nici de educatie nu cred ca mai tine…nu mai stiu.

  11. GgVerb spune:

    Unii oameni sunt aşa de bogati în timp (au timp în plus!) incât pot să zăbovească lângă un semen la necaz- Noi ii numim Pierde-Vara.
    Unii au nervii relaxati! Atunci când apare necazul reacţionează prompt dar senini! Uneori zâmbesc (hello trouble my old friend…) sunt puşi la zid, sunt priviţi chiorâş că zâmbetul ăla jigneşte nervii prea tensionaţi. Pe ăştia cu nervii relaxaţi îi numim iresponsabili sau tâmpiţi.
    Unii plâng la durerea oricui (plâng de mila câinilor vagabonzi!) pentru că au pierdut atât încât înţeleg suferinţa aproapelui la alt nivel. Aştia sunt numiţi depresivi.

    Nu-i bai, caci sunt din ce în ce mai rari şi mai jerpeliţi cei de mai sus; Probabil că nici nu îi mai observaţi că există.
    E plina însă lumea de aia care ştiu exact ce ar trebui să facă aproapele. Spunându-şi părerea cu siguranţă maximă îmi deschid pofta de ceartă. Scuze, trebuia s-o zic.

  12. Roxana spune:

    E alegerea fiecăruia. Mi-am spus părerea, nu mă aştept ca toţi să înţeleagă.🙂

  13. @GgVerb: exista o grupare, de baieti si fete, care duc un razboi cibernetic impotriva guvernelor dar si bisericii scientologie, pentru a mentine libertatea de exprimare pe mediul online. Daca in viata reala suntem cenzurati, si stim cu totii asta, pe mediul online fiecare se poate exprima cum doreste si poate scrie exact ce gandeste. In orice caz, sunt de acord sa existe un anumit echilibru moral. Asta in cazul in care te-ai referit la comentariile de mai sus, cu ultimul paragraf din comentariul dvs.

  14. GgVerb spune:

    🙂 si ai dreptate. Eu am facut acelas lucru:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: