5 Motive pentru care ii compatimesc pe corporatisti

Înainte de a continua acest articol, simt nevoia să subliniez următoarele aspecte: a) nu am nimic personal cu cei care lucrează în corporaţii – nu critic alegerile personale; b) nu am nimic cu mediul creat efectiv de corporaţia in sine; c) nu acuz şi nu arăt cu degetul. Sunt pur şi simplu opinii personale şi comparaţii situaţionale din perspectiva unui om care a vrut să iasă din tipar şi care a ales altceva decât o carieră corporatistă. 

Acum că am clarificat câteva aspecte şi sper eu nu mă voi trezi „arsă” pe rug pentru vrăjitorie, aş vrea să enumăr mai jos 5 motive pentru care compătimesc corporatiştii. Nu de alta, dar am foarte mulţi prieteni, oameni dragi mie, ba chiar şi iubitul meu – toţi au ales să-şi construiască viitorul profesional în corporaţii. Şi nu aş comenta nimic dacă i-aş şti fericiţi. Dar nu sunt. Nici mama care lucrează la stat, nici cei apropiaţi care lucrează în multi-naţionale.

1. Timp Pierdut, Energie Pierdută 

Vorbim aici de timpul pierdut pe drum către serviciu şi dinspre serviciu spre casă. În cazurile fericite, putem să limităm pierderile la 30 de minute dimineaţa şi 30 de minute seara. De cele mai multe ori însă, mai ales în oraşele mari – şi aici pun accentul pe Bucureşti – dimineţile ţi le petreci în trafic, alături de alte sute de şoferi nervoşi, claxoane, blocaje. Ori în metrou şi în mijloacele de transport în comun, alături de alte sute de oameni. Înghesuiţi, stat în picioare, oameni nervoşi, lipsă de spaţiu personal, lipsă de aer şi multă forfotă în jur. Nu mai punem la socoteală gradele în plus, pe timpul verii ori cele în minus, pe timpul iernii, ploaia sau vântul. Toate astea cauzează disconfort, cel puţin şi iritabilitate de la dubutul zilei.

Sigur, faptul că eu lucrez de acasă nu garantează că acele minute pe care le câştig din simplul fapt că nu trebuie să mă deplasez in celălalt capăt al oraşului sunt realmente câştigate. Le pot foarte bine „pierde” citind presa, jucând un joc, savurând o cafea sau făcând un duş mai lung. Dar cel puţin le investesc în mine şi nu îmi consum energia într-un mod deficitar organismului şi creierului meu. 

2. Sedentarism Peste Măsură 

Deja intrăm în partea tristă a corporaţiei. Un program de 8h pe zi, uneori sau deseori prelungit la birou. În scaun. Cu pauze foarte rare şi scurte. De obicei pauze de masă sau de ţigară, dacă eşti fumător/oare. Ajungi să îţi petreci partea cea mai importantă şi activă a zilei într-un scaun, în cazuri norocoase într-un scaun comod. Totuşi, nu îţi poţi permite foarte multe pauze. Prea multe pauze atrag mustrări şi observaţii din partea superiorilor. Ajungi să devii atât de dependent de a sta jos şi de a avea un scaun în preajmă, încât şi în mijlocul de transport în comun, un drum de 10-15 minute în picioare te enervează peste măsură. Ajungi acasă, te aşezi la masă, mănânci ceva rapid, faci un duş şi te întinzi în pat. Sau te pui în faţa PC-ului pentru un chat cu prietenii sau, şi mai rău, ceva în plus de muncă la proiectul neterminat azi.

Sigur că şi un freelancer lucrează tot în scaun, dar lui nu i se fac observaţii dacă face pauză. Îşi permite pauze mici, dese. Dacă vrea, poate să tragă o fugă la sală sau prin parc, la o plimbare. Nu e obligat 8h+ să lucreze într-un singur loc. Dacă simte nevoia să se întindă în pat, se poate intinde fără probleme. Munca nu ajunge să îi guverneze întreaga existenţă. Munceşte pentru a trăi, nu trăieşte pentru a munci. Şi poate combate sedentarismul prin libertatea pe care o are în sarcinile de muncă. 

3. Obiceiuri Alimentare Nesănătoase 

În mare parte – nu zic, există şi excepţii – oamenii din corporaţii mănâncă orice în afară de mâncare sănătoasă. De obicei se consumă multe produse de tip fast-food, pizza, shaorma etc. În cazuri fericite, există firme de catering care efectuează comenzi pentru corporaţia respectivă. Dar de multe ori un covrig, un sandwich sau ceva rapid, la pachet, un KFC sau Mc Donalds reprezintă prânzul pentru corporatistul de toate zilele. Ceea ce mi se pare a fi un obicei alimentar nesănătos. Combinat cu sedentarism şi stress, ecuaţia asta are ca finalitate boli ale organelor interne. Efectul se vede de obicei după vârsta de 45+ ani, când organismul începe încet-încet să îmbătrânească.

Până la urmă, obiceiurile alimentare ţin de alegerile personale. Nu zic, există şi freelanceri care preferă fast food-ul, dar majoritatea are timp cât să îşi gătească o mâncare preferată la amiază. Ori să facă o plimbare la restaurantul preferat. Spre deosebire de cei cu program fix, cei cu un program flexibil au şansa de a dezvolta obiceiuri alimentare mult mai sănătoase. Între noi fie vorba, chiar şi o porţie de cartofi prăjiţi acasă e de 10 ori mai sănătoasă decât o porţie de cartofi de la Mc. :) 

4. Raportul Muncă Depusă – Recompensă Financiară 

Ai visat să devii corporatist. Ai vrut să „make it big„.

Ajungem la cel mai absurd punct intr-o corporaţie: salariile. Cunosc zeci, dacă nu chiar sute de cazuri în care oamenii nu sunt plătiţi pe măsură. În primii ani, ca junior într-o corporaţie primeşti în medie undeva la 10lei/oră. Asta înseamnă undeva la 2.3€/hr şi aproape 3$/hr dacă gândim în termeni UE şi US. Cu tot cu ore suplimentare, un junior poate ajunge la 2000ron/lună, în primii 3 ani de muncă. La care putem adăuga creşteri salariale de 100€ la fiecare 6 luni, având în vedere că e criză şi corporaţiile abia dacă oferă măriri la 6/12 luni. Ajungi director de departament cu 2500-3000Ron/lună şi te simţi mândru ca om de realizările tale profesionale. Ceea ce e absurd, penibil şi în acelaşi timp extrem de trist.

Lăsând la o parte indienii şi cei care îşi oferă serviciile de freelancing pe bani puţini şi vorbind despre oameni care îşi cunosc valoarea şi nu sunt jenaţi în a o estima financiar, un freelancer debutant câştigă undeva între 5$ şi 10$/oră. Pe lângă asta, proiectele plătite cu rată fixă încep de la 70$ per proiect. Să luăm cazul în care un freelancer îşi face planul de muncă de 7hr/zi. El poate câştiga undeva între $35 şi 70$ suma minimă pe zi, in condiţiile în care un proiect cu plată fixă de 70$ nu durează mai mult de 5-6 ore. Aşadar, la 21 de zile lucrătoare, un freelancer poate câştiga un minim de $735/lună, respectiv $1470/lună. Adică între 2500Ron şi 5000Ron/lună, în condiţiile în care are proiecte în mod constant. Pe măsură ce capătă experienţă şi îşi micşorează timpul de lucru, mărind în acelaşi timp tarifele pe oră şi per proiect fix, un freelancer poate ajunge să-şi tripleze venitul lunar. Ceea ce se şi întâmplă în majoritatea cazurilor. 

5. Stress x 3

În termeni de sănătate ocupaţională, corporatiştii sunt intr-o situaţie nu foarte roz. Stressul este prezent permanent, depresiile şi tulburările îşi fac şi ele simţită prezenţa. Corporaţia este un mediu de muncă solicitant, munca în exces, orele suplimentare, cât şi alţi factori contribuie la disconfortul psihic al angajatului. Nu insist prea mult aici, e de ajuns să -ţi întrebi amicul corporatist despre felul în care se simte după săptămâna de muncă. De altfel, nimeni nu se bucură mai mult de venirea weekendului decât un om care lucrează într-o corporaţie, tocmai pentru că weekend-ul e singurul prilej de relaxare. Sau prilej de a face ore suplimentare plătite dublu decât cele din timpul săptămânii. 

Pentru un freelancer, stressul se limitează doar la faptul că un proiect bine plătit trebuie să fie gata în 3 zile, iar tu nu vei putea sta pe Facebook sau citi presa online, ci chiar va trebui să lucreze 8 ore pe zi timp de 3 zile. După care îţi poţi lua alte 3 zile pauză. Pentru un freelancer, vinerea nu este altceva decât ziua de după joi şi dinainte de sâmbătă. :) 

 

Sursă imagine: business-ethics.com

Comments
24 Responses to “5 Motive pentru care ii compatimesc pe corporatisti”
  1. Raluca spune:

    Uite de asta ma gandesc eu la momentul cand o sa devin freelancer deplin🙂

  2. Roxana spune:

    Ştiu exact senzaţia. La 17 ani visam să devin HR intr-o firmă, pentru mine asta era viitoarea orientare profesională. La 19 ani am descoperit freelancing-ul. Acum, la 23, nu l-aş lăsa pentru nimic în lume.😀

  3. Laur Matache spune:

    La fel e si cu ziua de luni, majoritatea o urasc, dar pentru freelanceri e o zi ca oricare alta.
    Foarte bun articolul, bravo!

  4. Ion spune:

    Scuza-ma Roxana, tu ai citit articolul inainte sa-l publici? Adica l-ai lasat macar o zi „la copt” (timp in care sa-l analizezi recitindu-l mental si pe monitor) inainte sa-l pui pe site ca sa fie citit? Recunosc, sunt multe cazuri nefericite. Dar sa le subliniezi atat de tare, incat sa se piarda importanta celor fericite…
    Si inca ceva. Spui ca compatimesti corporatistii…ca si cum corporatistii ar fi o clasa inferioara persoanei tale. Si ma amuz. Cum vine asta? E ca si cum o femeie dezamagita (din orice motiv, nu are importanta asta) spune: „Toti barbatii sunt porci!”; serios?! Ai cunoscut toti corporatistii din Romania ca sa concluzionezi: „Da, nimanui nu-i merge mai bine decat mie.” Si daca e asa…cred ca mai bine ai aplica regula „tacerea e de aur”.
    Citesc despre tine ca ai facut ceva psihologie. In schimb, articolul tau e de calitate „low level”, adica se adreseaza acelor oameni care isi detesta job-ul, faci apel nu la sentimentele pozitive, ci la cele negative. Iar exprimarea „motive pentru care EU compatimesc corporatistii” suna foarte generalist, a la Click, Libertatea, Antena 1-2-3-N… aka media de scandal, senzational. Care, in final nu aduc nici macar un plus de valoare societatii, ci din contra, omul sta sa isi planga in palme ca altul se simte mai bine undeva pe o insula (pustie) si il arata cu degetul spunandu-i: „te compatimesc, fraiere”.

    Oau, ce ne-am face NOI, astia napastuiti sa lucram in corporatii, daca nu ar fi freelanceri ca tine care se trezesc, de dragul audientei, sa ne spuna: „you’re doing it wrong”.

    Nothing to see on this site. Voooossshhhh!!

  5. Ion spune:

    PS. Nu esti deloc iesita din tipar. In special pt ca nu esti singurul freelancer din tara.

  6. Roxana spune:

    @Laur: Mulţumesc.🙂

    @Ion: Am să te rog să te calmezi. Am specificat de la început şi redau încă o dată aici:
    „Înainte de a continua acest articol, simt nevoia să subliniez următoarele aspecte: a) nu am nimic personal cu cei care lucrează în corporaţii – nu critic alegerile personale; b) nu am nimic cu mediul creat efectiv de corporaţia in sine; c) nu acuz şi nu arăt cu degetul. Sunt pur şi simplu opinii personale şi comparaţii situaţionale din perspectiva unui om care a vrut să iasă din tipar şi care a ales altceva decât o carieră corporatistă. „

    Am spus CLAR că nu am nimic personal cu corporatiştii. Există şi cazuri fericite, dar şi multe cazuri nefericite. Habar nu ai câţi oameni am întâlnit eu din mediile sus-menţionate. Tocmai pentru că am făcut psihologie şi m-am axat pe cercetare în psihologie, axa înclină spre oameni nefericiţi cel puţin la locul de muncă actual. Şi mulţi acceptă acel mediu doar pentru că nu au altă opţiune.

    Doar am expus aici că un freelancer este mai liber decât un corporatist. NU am voie să zic asta? Ba am voie, având în vedere că ştiu ambele tabere şi am zilnic contact cu ele. Câţi dintre angajatori se orientează astfel încât să-i fie bine angajatului? Spune-mi tu mie… Care sunt acele multe situaţii pozitive în a fi corporatist? Pentru că porţi un costum sau ieşi la o ţigară cu colegii sau te duci la un party al firmei ori un teambuilding? La asta se rezumă tot?

    S-au mai scris articole despre viaţa mizeră a unui corporatist, nu sunt singura. Iar pe blogul meu personal am tot dreptul să-mi expun părerea. Şi nu am pretenţia ca toată lumea să fie de acord cu mine, dar nici să fiu pusă la zid pentru considerentele personale.

    Şi sincer, mi-aş dori ca Realitatea, Antena sau mai ştiu eu ce trust de presă să dedice la fel de mult timp în a documenta situaţii şi a explica/incuraja perspectivele şi alegerile oamenilor. Dar timpul costă bani şi nu mulţi îşi permit să stea 2-3 ore să scrie un articol şi să mai stea zilnic să asculte oamenii care se plâng de medii de muncă care sunt departe de a fi paradisul corporatist promovat de toate firmele la angajare.

    Poţi sta liniştit pentru că o să urmeze şi un articol despre motivele pentru care viaţa de freelancer nu e uşoară. Am spus doar că îţi permite mai multă libertate, ajungi să munceşti pentru tine, nu pentru alţii, să ai mai mult control, să îţi permiţi a investi mai mult timp în tine, spre binele tău.🙂

  7. Ion spune:

    Daca te deranjeaza comentariul meu, nu il mai publica. Exercita-ti dreptul la libera exprimare in spatiul tau prin a nu permite altora dreptul la replica.
    E absurda generalizarea, chiar daca iti ceri scuze inainte de a spune ceva. Si de-asta am continuat sa scriu comentariul.
    Daca toate vorbele de pe pagina asta sunt generate de exemple particulare, te rog sa precizezi ca articolul se bazeaza pe ideea TA de „corporatist” obtinuta prin experienta avuta cu un numar limitat de oameni din mediul corporatist. Si dealtfel ideea generala cum ca un om care lucreaza pentru o corporatie este automat „condamnat” unui rau suprem, etern, porneste din faptul ca oamenii se plang mai mult decat actioneaza. Se plafoneaza mai usor decat avanseaza. Asta e problema fundamentala, ca daca toti tipii cu cravata si geanta cu laptop de companie nu ar accepta over-time, stress, responsabilitatile prea mari raportate la beneficii si ar cauta ceva mai potrivit pentru sine, atunci si corporatiile s-ar adapta si ar intelege ca nu pot apasa prea tare pe oamenii lor. Iar cei ce nu se plang…ei bine, stiu sa-si foloseasca mai bine timpul.
    Dar divaghez.
    Faptul ca spui „corporatistii sunt demni de compatimire” arata ca ai o viziune ingusta si ideile exprimate sunt mai degraba pripite decat gandite. Si, din experienta cu psihologia, ar trebui sa stii ca oamenii isi formeaza niste idei proprii chiar daca nu au cunostintele complete despre tema respectiva, deoarece creierul uman se multumeste prin a obtine o idee chiar si folosind un numar foarte mic de informatii, deoarece ii place sa completeze „de la el”. Si asa se nasc ideile preconcepute, incomplete si, de cele mai multe ori, incorecte. E ca si cum ai spune „pamantul e plat, pt ca eu nu am fost mai sus de etajul 3 al casei unde stau, ca sa vad ca se curbeaza spre orizont.” E ca si cum as spune eu „toate femeile soferite sunt demne de compatimire”. Dar stim ca nu e asa…asa-i?

  8. Roxana spune:

    Ca să-ţi răspund pe scurt: Am tratat 5 motive şi în acelaşi timp aspecte reale despre ceea ce se întâmplă în corporaţii. Timpul pierdut cu mijloacele de transport în comun, sedentarism, satisfacţii financiare scăzute în raport cu munca depusă, stress şi alimentaţie nesănătoase – care dintre astea ţi se par departe de adevăr? Ele expun o realitate care există în corporaţii. Hai să nu mai vorbim doar de panseluţe roz, în contextul în care ele abia există.
    Oare cum se simt oamenii atunci când o multi-naţională vorbeşte pe site-ul ei doar despre cât de mulţumiţi sunt angajaţii din Londra, Paris, Luxemburg, dar nu menţionează nimic de România, Bucureşti, Timişoara? E ca şi cum ei nu ar exista.

    Crezi că într-o ţară educată oamenii stau la muncă până seara la 8-9? Sau fac overtime? Te asigur eu, in proporţie de 90% ies de la muncă după fix 7-8 ore de muncă, cu zâmbetul pe buze. Weekendul e weekend. Se simt şi ei obosiţi, că doar nu stau degeaba cele 8 ore pe zi, dar măcar sunt respectaţi, îşi primesc beneficiile salariale pe măsură şi sunt parte integrantă în cultura organizaţiei.

    Din perspectivă psihologică, am să-ţi răspund că la noi cultura organizaţională este slabă. La noi corporaţiile te muncesc pe bani puţini. Uite aici un exemplu de situaţie: Internship-urile in companii: http://andreicismaru.ro/internship-uri-sau-cum-sa-ne-facem-treaba-pe-spatele-altora.html .

    Şi ştii ce? Îi compătimesc pe acei interni. Pentru că eu ştiu situaţia în care o tipă face 1-2 internship-uri în Germania şi apoi ajunge Manager pentru un departament european in cadrul unei platforme de freelancing. Iar la noi într-o corporaţie, un intern sau un junior nu ar avea aceleaşi şanse.
    Şi permite-mi să spun că îi compătimesc pe acei interni şi juniori. Pentru că sunt mulţi cu potenţial, iar corporaţiile îi exploatează.

    Şi aici nu o gândesc în termeni de psiholog, ci in termeni de om care e martor în fiecare zi la astfel de evenimente, chiar dacă nu mi-e implicată propria persoană, dar persoanele dragi.

    Dar tu continuă să-mi spui mie că sunt demnă de dispreţ pentru că îmi expun părerea şi pentru că încurajez tinerii să devină antreprenori sau freelanceri şi să nu rămână pentru tot restul vieţii într-un mediu toxic.🙂

  9. lilaesthete spune:

    draga roxana,
    postul este un punct de vedere voit simplist. sunt de aprox. 10 ani free lancer si iti pot spune ca ambele alegeri au plusuri sau minusuri. seturi diferite, este adevarat, dar in final este vorba de o alegere persoanala.
    postul tau este o privire de sus a unei fete de 23 de ani care crede ca a gasit CALEA.
    din pacate, nimic nu este simplu in viata, fie ca esti angajat sau free lance. ma intreb daca ne vei scrie un post si cand vei avea perioade fara comenzi sau probleme fiscale cu autoritatile, etc.
    doar un post poate fi atat de lipsit de nuante, viata nu va fi niciodata🙂

  10. Roxana spune:

    Nu am spus nicăieri că am găsit calea. M-am legat strict de situatia din corporaţii. Cum am spus, vor urma articole şi despre părţile mai puţin frumoase ale freelancingului.

    Iar cu fiscul nu vor fi probleme niciodată atâta vreme cât eu îmi desfăşor legal activitatea. Şi din nou revin: îmi exprim părerea personală, de-aia e blog, nu e site de ştiri mondene sau stiu eu ce. E un blog personal, pe care am dreptul să scriu cum văd eu lucrurile din perspectiva evenimentelor la care am luat direct sau indirect parte.

    Nu înţeleg de ce mi se sare în cap. Fiecare e liber să scrie părerea proprie despre cum vede el/ea lucrurile în ţara asta.

  11. lilaesthete spune:

    e, sunt sigura ca realizezi ca este o discutie civilizata, nu iti sare nimeni in cap.
    1. nu am spus ca ai gasit calea ci doar ca crezi ca ai gasit-o, e o nuanta.
    2. problemele uriase pe care le au antreprenorii cu statul roman nu sunt niciodata direct proportionale cu modul legal in care isi desfasori acestia activitatea.
    3. ce nu inteleg eu este de ce te plangi ca primesti comentarii din partea unor oameni care nu sunt de acord cu tine. nu este o surpriza, nu? sper ca iei in consideratia varianta ca poate nu stii chiar tot si ca cei care ridica diferite probleme aici ar putea avea un punct de vedere valabil. un dialog isi atinge potentialul maxim atunci cand participantii se respecta si incearca sa se inteleaga reciproc.
    in concluzie, astept cu interes un top 10 dezavantaje ale free lancerilor. sunt sigura ca va aduce la fel de multe comentarii.

  12. Roxana spune:

    Andreea, din moment ce sunt provocată, este normal să răspund.
    Şi contra-argumentele cele mai puternice vin din partea unuia care nici măcar nu are tupeul să se semneze cu un nume real şi o adresă de email reală.

    Cât despre contra-argumentele din partea ta, înţeleg că eşti freelancer, dar nu eşti fericită. Dar ţi-am zis şi la întâlnirea din Simbio, acum câteva luni: pot să te învăţ câteva lucruri ca să meargă mai bine treaba ca freelancer. Şi nici in ziua de azi nu am primit email.

    E normal să prezint într-un mod pozitiv freelancing-ul din moment ce cred în el şi mi-am demonstrat că se poate. Iar prin faptul că sunt reprezentant Elance am cunoscut oameni care iarăşi mi-au demonstrat că se poate. Nu am zis niciodată că freelancing-ul îţi aduce numai beneficii. NICI în webinarii, nici in training-uri, nici in workshop-uri, nici pe blog.
    DAR cu muncă se pot face multe. Şi nu consider că tinerii ar trebui să se supună căilor tradiţionale şi să nu încerce şi altceva decât carieră în corporaţie.

    Cine înţelege direcţia acestui articol, bine. Cine nu, nu are decât să aducă argumente „roz” vis-a-vis de activitatea profesională în corporaţii sau contra-argumente vis-a-vis de freelancing.

    Am să expun părţile mai puţin frumoase ale freelancing-ului, stai fără grijă. Să nu crezi că nu am destule de criticat la adresa lui.🙂

  13. lilaesthete spune:

    ce am vorbit noi la simbio se referea exclusiv la activitatea mea de blogger. eu sunt free lancer de 10 ani ca traducator si interpret si comentez aici ca atare. este o alegere pe care mi-o asum si nu as insuma situatia spunand ca nu sunt fericita.
    sunt multi factori pe care nu ii iei in vedere pt. ca inca nu te-ai lovit de ei: siguranta zilei de maine, de unde vine urmatoarea comanda/plata, bancile nu te considera eligibila din plecare in cazul in care ti-ar trece prin cap sa faci o investitie importanta, etc.
    am un cunoscut care a facut un demers asemanator postului tau: si-a dat demisia si s-a facut free lancer. a anuntat cu surle si trambite pe fb: sunt cel mai destept, de acum sunt liber, lucrez cand vreau, etc si voi care ati ramas in urma mea, sunteti niste prosti care nu ati avut curajul meu. unii l-au felicitat, etc. si el ne-a tinut o vreme la curant cu updateuri: ce zi frumoasa, am lucrat doar 3 ore! ce zi frumoasa: brunch de business, m-am intors pe jos acasa, etc. dupa luni de zile mi-a spus intre patru ochi varianta completa: isi mancase toate economiile, nu a gasit comenzi si a sfarsit prin a de reangaja. doar ca aceste aspecte uitase convenabil sa le mai posteze…

  14. Roxana spune:

    Ţi-am zis, nu spun că freelancing-ul e numai roz, are şi părţile lui mai puţin bune. Însă dacă ai succes, atunci nu te duci la bănci să te împrumuţi pentru o casă, ştii unde să-ţi cauţi clienţii şi îţi pui din timp deoparte în cazul unor perioade neproductive.

    Eu aşa văd lucrurile. Şi eşti printre singurii freelanceri cu experienţă pe care îi aud că nu le e bine şi nu sunt mulţumiţi. Totuşi, ai ales să rămâi freelancer, chiar dacă nu eşti mulţumită. Poate dai şi nişte argumente în privinţa asta ca să înţeleg de ce nu eşti încântată de faptul că am prezentat câteva aspecte generale negative vis-a-vis de corporaţii.🙂

  15. lilaesthete spune:

    nu sunt nemultumita. eu imi asum alegerea, este potrivita pentru mine, dar inteleg si ca altii aleg altceva. si este la fel de ok, fiecare alege dupa cum isi doreste🙂

  16. Tu îți dorește libertate financiară în timp ce alții vor siguranță ori evoluție profesională (într-o corporație, desigur).
    Bine punctat.

  17. Ion spune:

    Sunt de acord cu tine, ai gasit ceva ce ti se potriveste si esti multumita. Dar nu arunca cu noroi in alegerile altora. Daca nu-ti plac alegerile respectivilor, sau daca tu nu le-ai face, spune exact lucrul asta si ofera-le solutii daca ti se plang sau vrei sa-i ajuti, nu cauta sa creezi si sa denigrezi o clasa de oameni doar pentru ca nu au aceeasi gandire, aceleasi planuri sau aceeasi experienta ca si tine. Adica esti speciala, de acord, dar nu exagera si nici nu te lauda cu asta. (lauda de sine…🙂 )

    *Na-poftim, ai si adresa mea de mail, sa fiu eu singurul dintr-o mare de frustrati anonimi care isi da mailul pe net (a la „in acest oras de idioti, eu sunt cel dintai…”).

  18. Alina spune:

    Roxana, daca imi permiti, as vrea sa punctez si eu ce au spus Ion si lilaesthete: sursa criticilor primite vine de le folosirea, complet nefericita, a termenului “compatimire”.  Al carui rost  chiar nu il gasesc in toata povestea asta. Vrei sa subliniezi cat de misto e sa fii freelancer? F bine, lauda-te, arata toate punctele bune, promoveaza, incurajeaza si pe altii. Incurajeaza-i pe “corporatisti” sa fie freelanceri.
     
    Dar nu ii compatimi pentru alegerea facuta. Ei au facut alegerea asta, nu altii pentru ei.  Pana la urma, au discernamint, sint oameni suficient de mari  – au semnat totusi un contract de munca, nu i-a obligat cineva s-o faca, pot sa renunte oricind. Judecata de genul: il compatimesc ca e salariat echivaleaza cu judecata: il compatimesc ca s-a casatorit.  Ai inteles ideea, esti mare. Nu asta ai vrut sa spui, nu?
     
    Repet: nu stiu daca e cel mai potrivit termenul de compatimire. Poate vrei sa spui: 5 motive pentru care TIE ti se potriveste sa lucrezi pe cont propriu. Pentru ca altfel, ce spui tu este ca  i) tu detii adevarul absolut si ca ii) adevarul absolut e ca freelancingul e la modul general mai bun decit angajarea in munca.  Daca undeva (in adincul creierului tau) asta gindesti, te anunt ca e fals, utopic, inclusiv din punct de vedere teoretic. Te rog sa te gandesti cum ar fi ca toata lumea sa activeze ca freelanceri. Pentru ca de fapt comparatia ta “situationala”nu e doar vis-à-vis corporatisti ci fata de toti salariatii (toate cele 5 chestiuni se aplica in mai mica sau mai mare masura tuturor celor care au ales sa munceasca ca salariat.). Imagineaza-ti cum ar functiona societatea doar cu freelanceri. Fa-ti te rog o schema logica aici, ia in calcul toate legile/principiile pe baza carora functioneaza societatile (si ca sa nu ma intelegi gresit, ma refer la comunitati, nu la firme…). Cred ca rezultatul iti va da mereu “eroare – societate nefunctionala”.
     
    Poate gresesc, dar imi pare ca pana una alta, diversitatea (in mai toate lucrurile) e cea care ne face sa prosperam, sa fim fericiti. Diversitatea ar trebui pretuita, iara nu compatimita. Nu e tarziu sa spui “nu ii compatimesc pe corporatisti. Doar ma bucur ca eu am ales sa fiu freelancer.”  Gandeste-te macar la asta.  

  19. marchisraluca spune:

    Salutare draga Roxana,

    Am dat de postarea asta cand incercam sa imi fac un site pentru romanul meu, „Corporatistul” (http://corporatistulcartea.wordpress.com/) si am vrut neaparat sa iti scriu.
    Iti apreciez curajul de a spune lucrurilor pe nume.
    Cele scrise de tine aici reprezinta decorul in care personajele cartii mele isi cauta drumul. Unii se adapteaza, altii se camufleaza, altii evadeaza si isi asuma curajul de a-si urma visele.
    Cine stie, poate iti va face placere sa o citesti.
    Asa cum te-am observat printre randuri, cred ca va fi o lectura interesanta pentru tine.

    Te salut si iti doresc toate cele bune.

  20. Roxana spune:

    Bună, Raluca.

    Mulţumesc, am să trec şi eu să citesc.😀

  21. Pe o comparatie scurta, pe elementele date de tine, avantajos alese, ai dreptate.

    Mie insa, daca as fi freelancer, mi-ar placea sa lucreze cineva si la Renel ca sa am curent, si la RDS ca sa mearga netul, si la restaurantele unde merg sa mananc, si la autoritatile statului, pentru a-mi asigura securitatea, si la banci, pentru a-mi putea incasa banii.
    Apoi, ce clienti ai tu ca freelancer? Nu cumva oameni care au serviciu stabil, corporatisti sau nu?

    Daca te gandesti bine, un echilibru este suficient. O doar o chestiune de optiune, cu avantaje si dezavantaje. Eu sunt angajat intr-o corporatie si nu am nevoie de compatimiri. Sunt sigur ca nu sunt singurul.

  22. nc spune:

    Ceau Roxana,
    ce posibilitati am ca freelancer incepator?
    Mutumesc,

  23. Roxana spune:

    E greu la început, dar de-asta sunt eu aici ca să vă ghidez. Dă-mi un email pe RNasoi@crp.elance.com să te am în evidenţă pentru următorul webinar de săptămâna asta. Acolo vă explic tuturor ce e freelancing-ul, care sunt paşii, de unde să începeţi. Ok?🙂

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] la urmă, totul se leagă de alegeri. Eu de exemplu compătimesc corporatiştii, dar iubesc şi locuiesc cu unul sub acelaşi acoperiş. Clişeic, s-ar spune. Numai că […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: