Studenţie şi freelancing

Nu ştiu dacă am mai scris vreodată despre asta pe blog, poate doar aşa, în treacăt. Aşa că mulţi dintre voi probabil nu ştiţi prea multe. 

Mie îmi place să trăiesc bine, iar în vocabularul meu, a trăi bine înseamnă să nu-ţi baţi joc de tine, de sănătatea ta, să nu fii sclavul nimănui. Dacă ar fi vreodată să renunţ la libertatea mea şi să ajung să lucrez într-o corporaţie, aş vrea prea multe cerinţe şi cel mai probabil aş deveni „concediata lunii”. Nu suport ca cineva să îşi bată joc de mine, de munca mea, de sănătatea şi de nervii mei, doar pe motiv că el e şeful, iar eu sunt subalternul. 

Nu, aşa ceva nu intră în vocabularul meu şi nici în concepţiile mele despre viaţă. Asta probabil şi din cauza diabetului care nu-mi permite să mă agit peste măsură şi care imediat o ia razna dacă sunt expusă la un nivel ridicat de stress, iar oricâtă psihologie am făcut, nu ai cum să fii propriul tău psiholog. Au spus-o alţii înaintea mea, vin şi eu din urmă să întăresc această expresie. Şi atunci, dacă nu pot fi „angajatul ideal” şi nu pot lucra într-o companie, ce e de făcut? 
Undeva pe la începuturile facultăţii m-am „enervat” (a se citi motivat). Voiam să fiu activă şi în cercetare (unde câştigi doar experienţă şi creşte pasiunea pentru ştiinţă, pe când portofelul se goleşte considerabil), voiam să fac şi facultatea la zi, la buget (pe principiul că învăţământul ar trebui să fie gratuit, la ce nivel scăzut e în România), voiam să am şi banii mei (de buzunar). Chiar dacă am avut bursă toată facultatea, era o sumă atât de modică, încât nu făcea vreo diferenţă semnificativă în viaţa mea studenţească. Aveam nevoi ca orice student şi nu voiam să fiu unul dintre acei studenţi fără bani, care se descurcă doar cu pachetul de acasă şi 50lei/săptămână. (Nu e vreo ofensă la adresa studenţilor, ci un fapt constatat şi o dorinţă de a ieşi din „turmă”.) 

Aşa că am început să caut pe net tot felul de posibilităţi de a câştiga online. Ştiam de la fratele meu de un site de freelancing pe care studenţii de la Info activau şi câştigau sume de „x” dolari pentru web design, programare ş.a.m.d. Dar eu nu terminasem mate-info, nu ştiam cine ştie ce programare, iar web design-ul îl învăţasem singură, chinuită, cu tutoriale pe google şi cărţi antice din studenţia lui frate-miu. Cu toate astea, am găsit 4 site-uri de freelancing (Freelancer, LimeExchange, Elance, Odesk), mi-am făcut profilul acolo, am uploadat CV-uri şi am încercat să mă laud cât mai bine cu ce ştiam eu să fac. 

Freelancer. Mi-am luat vreo 2 ţepe acolo, una de $50 şi una de vreo $100. O săptămână nu am avut curajul să mă uit în oglindă de nervi. Apoi am prins primul meu job: un logo. Era începătoare, ei nu ştiau asta, am stat o săptămână întreagă şi am muncit pentru $10. Acum 4-5 ani, mi se părea ceva extraordinar. Clientul mi-a zis că mai vrea să comande, dar nici in ziua de azi nu m-a contactat. În schimb, au comandat alţii. 

LimeExchange. Răposatul website a devenit de ceva vreme parte din Freelancer. De vreo 3 ani, aproximativ. La fel ca şi altele mai mici. Dar acum 4 ani, încă se ţinea bine. Erau proiecte puţine, dar filtrate şi aveai şansa să le câştigi uşor. De altfel, am şi câştigat aici 2 proiecte. Primul meu articol de 300 de cuvinte l-am scris pentru $1. Nu ştiam sincer care era faza cu indienii, credeam că sunt toţi contractori, nu şi clienţi. Clientul meu aparent era indian. După o săptămână de scris zeci de articole, i-am zis că vreau să închei colaborarea. Mi-a depus banii in paypal şi adio. I-am găsit apoi username-ul în cadrul unui proiect în care bidasem (a se citi licitasem) şi eu. Aşa că i-am spus clientului ceva de genul: „Hey, tipul ăsta face outsourcing pentru $1 pe articol. Ştiu pentru că am lucrat cu el o săptămână, până am dedus ce face. Ce-ar fi să lucrezi cu mine direct pentru $5 per articol?” ( a se traduce în engleză). A fost de acord, am lucrat cu el toată vara dintre anii 1 şi 2 de studenţie. Erau de fapt 2 tipi din Norvegia care aveau o firmă de copywriting. Comunicam pe yahoo! messenger sau Skype. Banii îi primeam în următoarea lună. Unul dintre ei mi-a spus, inainte să le dau de veste că nu mai am timp să lucrez 6h/zi din cauza facultăţii: „Roxanne, you’re too smart to keep writing crappy articles for us”. (A se traduce în română). Am luat-o ca pe un compliment, aşa că atunci când am plecat de la ei, nu am avut niciun regret. 

Elance. Cu Elance-ul e o întreagă poveste. Pe scurt, cei mai interesanţi clienţi i-am avut acolo. Din nefericire pentru mine, nu m-am interesat niciodată de contul personal, care pare cam pustiu la ora asta, şi am lucrat de pe conturile business ale unor firme. Sau de pe contul fratelui meu. Proiectele erau super interesante şi variate: editing, writing, design, sql etc. Îmi aduc aminte de primii $1000 câştigaţi acolo cu fratele meu. Erau proiecte de website maintenance, product maintenance şi quality reviews. Primele zile până am găsit o formulă de excel ne-au ieşit pe ochi, efectiv. Apoi, după ce am început să folosim câteva tips&tricks lucram „like a boss”. Îmi aduc aminte că ajunsesem să fac în 2 ore munca pe câteva zile bune. Şi asta însemna $150 pentru 2 ore lucrate.


Mergeam în vizită la nişte prieteni şi cât stăteam la poveşti, mai lucram o oră, iar apoi mă întorceam în cămin sau într-o cafenea din apropiere şi îmi terminam proiectul. Alte proiecte erau legate de editing, translating, ceva design simplu sau chiar programming. Eu trebuia doar să iau legătura cu clienţii, iar oamenii lucrau şi făceau treaba. Ţin minte că mai aveam mici proiecte de pe Problogger, articole de 100-200 cuvinte, reviews ş.a.m.d. pentru $7 bucata sau pur şi simplu, găsirea unui company name, un scurt research online pentru $20-$50. 

O altă perioadă am lucrat doar direct cu clienţii. Cel mai stupid mod de a găsi clienţi era să trimit un email de pe pagina de ContactUs şi să încep să critic conţinutul site-ului sau design-ul slab sau cum ar trebui să folosească mai bine mijloacele de social media. Sau le spuneam cum aş vedea eu strategia de SEO. Şi în mod neaşteptat, mă întrebau dacă mă pricep la optimizare web şi începeam să colaborăm. Aşa am colaborat câteva luni cu 2 gemeni care aveau un website de costume pentru bărbaţi şi femei. Pur şi simplu făceam SEO şi SEM pentru $15/hr. Aveam puţin de muncă şi toată ziua stăteam pe Twitter, Facebook, Digg sau scriam review-uri de 50cuvinte pe site-uri de travel, servicii etc. 

Între timp, am şi devenit Reprezentant Elance pentru Bucureşti, deci dacă aveţi întrebări legate de freelancing şi Elance, aştept email-uri. 

Odesk. Mi-am făcut cont pe Odesk acum câţiva ani. Pe atunci, mi se părea useless, aveam doar 2 biduri/săptămână şi platforma era extrem de enervantă şi deloc user-friendly. Cred că am fost total inactivă un an. Apoi am observat îmbunătăţiri semnificative. Am dat câteva teste, mi-am verificat identitatea şi am ajuns la 20 de biduri/săptămână. Terminasem anul 3, luasem licenţa şi mă pregăteam să vin in Bucureşti pentru admiterea la master. Dar până atunci mai erau 2 luni în care aş fi vrut să lucrez ceva, orice pe domeniu. Aşa că am prins un proiect pe Statistică şi Analiza Datelor cu o firmă din UK. A fost primul meu job pe Odesk. Mi-au dat un rating foarte buni şi au fost foarte mulţumiţi de munca mea, aşa că am colaborat în continuare pe proiecte mici de 1-2 ore de muncă. După ei, mi-a crescut numărul de biduri la 25/săptămână – maximum cât poţi avea. Am luat in continuare proiecte mici sau mari, multe dintre ele doar pentru rating, nu pentru bani. 

Ar fi mai multe de zis, dar am scris deja peste 1200 de cuvinte. Concluziile pe care le puteţi şi voi trage in urma acestui lung articol: 

1) Am rămas la buget în fiecare an. 

2) Am avut timp pentru mine, pentru familie, pentru prieteni. 

3) Am avut timp pentru pasiunile mele. 

4) Mi-am câştigat singură banii. 

5) Am căpătat experienţă şi m-am simţit bine lucrând în domeniul meu sau pe proiecte interesante. 

6) N-am clacat din cauza stresului. 

7) Clienţii nu mi-au fost niciodată şefi, ci mai degrabă parteneri în proiect. 

8) A fost distractiv şi am lucrat cum am vrut eu: cămin, acasă, de la prieteni, din cafenele. 

9) N-am avut o studenţie grea, cu lipsuri, ci mi-am permis orice mi-am dorit. 

10) După aproape 5 ani, freelancing-ul e addictive şi mi-ar fi greu să renunţ de tot la el, aşa că rămân în continuare fidelă lui. 

Comments
11 Responses to “Studenţie şi freelancing”
  1. Reblogged this on creatiilocale and commented:
    Cred ca e cel mai bine sa incepi din sutdentie daca vrei sa fii propriul stapan, dar iti ttrebuie multa perseverenta si vointa. Depinde de fiecare unde ajunge, totusi cel mai important este norocul: sa intlanesti oamenii potriviti la timpul potrivit. Succes!

  2. Jigodie spune:

    Foarte interesanta experienta ta. Si articolul.🙂

  3. M-ar interesa si pe mine sa fac bani din blog.

  4. krossfire spune:

    Acum depinde cu corporatiile. Uneori ai norocul sa ti se ofere si „the good stuff”. Eu de exemplu, nu prea percep o angajare full-time fara niste conditii de bun simt: salariu decent pe cartea de munca, nu prin firme fantome, asigurare privata de sanatate, pauze, un set de reguli trasate clar…etc. E clar ca, fiind vorba de o corporatie, vei ajunge la un punct la over-time-uri si alte dracii, dar daca stresul e intr-un nivel decent si ai totul asigurat, poate fi o optiune.

    Ahh, da…daca esti student fara experienta, sansele sa ti se asigure toate astea sunt aproape nule😀

  5. krossfire spune:

    Am mancat niste virgule de bun simt si scapat un acord, dar scriu de pe telefon😛

  6. Roxana spune:

    @Paul: Eu nu ţin training-uri despre cum să faci „bani din blog”, ci despre cum să îţi foloseşti resursele, aptitudinile şi competenţele încât să poţi avea succes la clienţi pe platforma Elance.

    Pentru „bani din blog”, vezi alte bloguri. :))

    @Krossfire: Corporaţiile sunt 80% în stilul „hai să exploatăm omul”. Iar pentru un student, şansele de a intra într-o corporaţie fără a fi muncit până la epuizare (adică 10+hr/zi) sunt extrem de mici.🙂

  7. Marius Cucu spune:

    Mda, este o varianta, dar pe toti cei care reusesc sa traiasca doar din asta ii numeri pe degete, marea majoritate a oamenilor lucreaza la firme, cu multe ore peste program, de cele mai multe ori neplatite…

  8. Roxana spune:

    @Marius: aici depinde de alegerile personale. Ce vrei să faci? Să lucrezi într-o corporaţie în care există 80% şanse să-şi bată joc de tine, cel puţin în primii 5 ani sau să fii intr-un fel propriul tău şef. Eu nu înţeleg de ce studenţii nu vor să încerce mai degrabă freelancing-ul măcar pe timpul studiilor. Nu e ca şi cum timp de 5-6 ani (licenţă + master) te aşteaptă cineva cu braţele deschise in compania lor.🙂

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] tot scris pe blog despre freelancing, cum am debutat în studenţie şi ce platforme am folosit. Nimic nou până aici. Ceea ce îmi atrage atenţia în ultima vreme […]

  2. […] pune accent pe tineri, pe generaţia Y (sau Millennial Generation). Eu zic că e timpul ca studenţilor şi tinerilor să li se ofere astfel de […]

  3. […] zicem că eşti ca mine. Freelancer. Ai început din timp şi ai încercat să faci o diferenţă. Ai fost arătat cu degetul şi eşti […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: