„I wanna make it big”, zise tanarul…

Toţi visam la un moment dat să ajungem mari, să schimbăm lumea, să ieşim cu ceva în evidenţă, să ne diferenţiem de restul. Şi nu e nimic rău sau greşit în a avea planuri de viitor, vise pe care să le doreşti transpuse în realitate.

Doar că de multe ori „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg”. Adică ce vrei tu să devii nu e totuna cu ceea ce ai devenit la un moment dat. Asta nu înseamnă că eşti un eşec pentru societate sau grupul tău de referinţă. Nu, nu are legătură cu aşa ceva. Până la urmă, omul poate atinge inimaginabilul. Puteai şi tu, dar undeva pe parcurs lucrurile nu au mers aşa cum ţi-ai dorit. Eu nu cred în coincidenţe, karma, noroc, ghinion

Cred în oameni. Cred că viaţa e un tot lipsit de sens, pe care tu, omul, îl umpli de sens şi îi conferi valoare. Pentru că, să fim realişti şi să nu ne ascundem în spatele unui pozitivism exagerat, nu poţi da vina pe nimeni pentru eşecurile tale, nu poţi arăta cu degetul fără să nu-ţi asumi partea ta de vină, de responsabilitate.

Vrei să ajungi mare. Dar ştii ce îţi trebuie ca să ajungi acolo? Mulţi nu ştiu. Mulţi vor arăta cu degetul sau vor spune că nu au avut noroc, că viaţa nu a fost dreaptă cu ei sau alte motive invocate. Ca să reuşeşti în viaţă îţi trebuie un plan. Uneori lucrurile chiar nu se vor rezolva de la sine. Ai nevoie de un plan pe care să îl urmezi, astfel încât să ai o direcţie în care să te îndrepţi.

Studiile 

Şcoala generală şi liceul te ajută să descoperi ceva din coktail-ul de informaţie cu care eşti hrănit în mod abuziv timp de 12 ani. Din toată amestecătura de materii, vei descoperi la un moment dat că ai o afinitate pentru cel puţin una dintre ele. Atunci e momentul în care e bine să începi în „a forţa” puţin nota, în sensul de a te documenta, de a te informa în legătură cu domeniul. Toată treaba asta e cu două tăişuri. Să fim serioşi, dacă îţi plac jocurile pe calculator nu înseamnă că vei deveni un geniu in IT. 

Ajungi la facultate, unde ţi se bagă pe gât timp de 3-4 ani cât mai multă informaţie din domeniul ales de tine. Ţine seama de faptul că domeniul ales de tine e unul vast, cu mai multe subdomenii şi specializări. Dacă treci cu bine de facultate, urmează masterul care, teoretic, ar trebui să te specializeze pe un sub-domeniu. Pe o direcţie. Nu e foarte frumos spus, dar practic devii oarecum „autist” pentru specializarea ta. Mai frumos zis, devii „expert”. Deşi mă feresc să folosesc titulatura de „expert”, ca să nu-mi sară lumea în cap pe motiv că termină un master şi nu au de muncă. Nu sunt eu de vină, dragilor. Eu doar ofer informaţie şi sugestii. 

Be SMART 

Nu ştiu câţi dintre voi aţi auzit de tehnica SMART, deşi în mod normal peste 90% ar trebui să îl cunoască. Ce înseamnă SMART din punctul de vedere al reuşitei profesionale, al jobului? 

SPECIFIC, adică concret, clar, actual. Ar trebui să mă întreb: „Ce anume vreau să fac?„, „Pentru cine/ce îmi propun eu toate astea?”, „Pe cine mai implic în proces?”. Pe scurt, cine sunt, ce vreau, pe cine/ce sacrific, scopul şi direcţia „călătoriei” pe drumul dezvoltării. 

MĂSURABIL, adică o frecvenţă, o posibilitate de evaluare/măsurare a obiectivului meu, a visului meu. Aici m-aş întreba pe mine însămi/însumi „Cum îmi pot măsura realizările”, „Cum ştiu că nu sunt un eşec, ci o reuşită?”. Pe scurt, am cum să-mi dau seama pe parcurs dacă mă îndrept unde vreau cu viitorul meu sau dacă lipseşte ceva, dacă am luat-o greşit. Şi, desigur, am posibilitatea să îndrept lucrurile. 

REALIZABIL (achievable) îmi zice dacă este omeneşte posibil, dacă am toate resursele necesare, tehnologice şi umane să ajung acolo sus. Aici m-aş întreba: „Cât efort trebuie depus?”, „Care este costul?”. Pe scurt, câte compromisuri am de făcut, ce am de pierdut pentru a câştiga ceea ce îmi doresc, cât „plătesc” pentru paşii pe acest drum profesional. 

REALIST – (în strânsă legătură cu punctul anterior) îmi va spune dacă visul meu este realizabil, în conformitate cu realitatea din jurul meu şi posibilităţile/oportunităţile la care am acces. Întrebări: „Cine trebuie să facă asta?”, „Dacă eu fac asta, am ceea ce îmi trebuie pentru a reuşi?”, „Care este originea resurselor mele?”, „Resursele mele sunt de ce tip? (financiar, motivaţional)”. Pe scurt, sunt pregătit psihic şi fizic să mă folosesc de orice resursă disponibilă pentru a ajunge acolo unde vreau? 

TIMP, adică unde începe şi unde se termină, intervalul temporal, costuri în materie de timp etc. Aici mă întreb, desigur: „Cât durează?”, „De unde până unde?”. Pe scurt, acest proces va fi unul de lungă sau scurtă durată, voi şti când începe şi unde se termină şi ce urmează să fac, în câte ore, zile, luni, ani. 

….

Dacă eşti tânăr, la început de drum şi nu ţi-ai făcut încă o analiză SMART, n-ar fi rău să începi chiar acum, sfatul meu. Şi eu sunt tânără, şi eu sunt la început de drum şi cel puţin într-o măsură de 60%, mi-a prins bine strategia. 

În încheiere, pentru că am scris de mă dor degetele, e important de ştiut că în vârf ajungi cu paşi mărunţi şi planificaţi cu atenţie. Şi nu uita, în primii ani pe piaţa muncii, nu există profesii, există job-uri pe care le schimbi până când îţi găseşti ceea ce îţi aduce satisfacţie şi dedicare faţă de domeniul profesional. 

Comments
One Response to “„I wanna make it big”, zise tanarul…”
Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] Ai visat să devii corporatist. Ai vrut să “make it big“. […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: