Ce ar fi dacă

Ce ar fi dacă problemele noastre s-ar reduce la sfera emoţională şi atât? 

Probabil am fi mai fericiţi. Probabil am avea mai mult timp şi l-am dedica rezolvării lor. Şi poate că am fi mai aproape de calmul interior şi pacea inimii noastre. Vorbind în sens strict emoţional, nu ne-am încărca mintea cu alte probleme decât cele ale inimii.

Dar ca de obicei, viaţa îţi trânteşte uşa în faţă şi îţi demonstrează că nimic nu se întâmplă aşa cum vrei tu, aşa cum plănuieşti tu. Şi-atunci ce ar fi de făcut? Ar fi bine să renunţi la planuri şi să aştepţi ca timpul să treacă şi să le rezolve pe toate? Asta ar însemna, cel puţin din punctul meu de vedere, că am amâna pe seama unui „carpe diem” orice posibilitate de a rezolva problemele.

Şi totuşi ce ar fi dacă problemele noastre s-ar reduce la sfera emoţională şi atât? 

Probabil că raţionalul nostru s-ar odihni în pace. Şi noi am fi mai simpli, mai uşor de înţeles ca rasă umană. Probabil că am salva neuroni de la suicid. Sau cine ştie…

Îmi imaginam că plecând dintr-un loc, laşi tot trecutul în urmă şi îţi poţi vedea liniştit, ca om, de viitorul tău. Dar viitorul nu înseamnă doar bucurii, realizări, doze mici sau letale de fericire. Viitorul înseamnă că la un moment dat te vei lovi de umbrele din trecut: de situaţii, de oameni, de perspective. Şi vei avea de ales. Sau nu vei avea de ales şi va trebui să îţi înfrunţi coşmarurile şi visele.

Nu ştiu câţi dintre voi au visat la ceva în trecut. Ceva ce ţi-ai dori să se întâmple în viitor: o carieră, o persoană, o situaţie, un moment. Problema e că situaţia, persoana, cariera, momentul, toate se vor ivi la un moment dat, atunci când te aştepţi mai puţin. Şi probabil va fi cel mai prost moment posibil. Şi te gândeşti atunci: de ce oare ţi-ai dorit atât de mult acel lucru, acel tipar, acea persoană, acea situaţie? Şi de ce ai făcut tot ce ţi-a stat în puteri pentru a le avea pe toate?

N-am să arăt cu degetul şi nu am să dau nume concrete. Dar abstract vorbind, ce-ar fi dacă într-o bună zi ai realiza că de fapt ceea ce îţi doreai acum 2-3 ani urmează să se întâmple în următorul an? Probabil în momentul de faţă întrebarea „Unde te vezi peste 3-5 ani?” capătă sens. De ce? Pentru că într-adevăr, dacă îţi doreşti ceva, se poate să ai în 3-5 ani parte de acel ceva. Problema se ridică altfel: dacă îţi vei mai dori în 3-5 ani să ajungi acolo unde ţi-ai propus în tinereţe? Pentru că aparent, noi, oamenii,  ne dorim fericire şi împlinire. Şi când acestea sunt atinse, işi pierd eticheta şi se transformă în exact opusul lor…

Nu delirez, sunt doar gânduri într-o zi mohorâtă de toamnă. E o dimineaţă de luni în care totul capătă un alt sens. Nu e un sfârşit de lume, e doar vârsta de vină. Iar eu mă intreb ce ar fi dacă… 

 

Naiba să o ia de maturitate!  

Comments
10 Responses to “Ce ar fi dacă”
  1. Bogdan spune:

    Cred că nu ar fi prea bine, pentru că nu am putea gândi în viitor. Or, gânditul în viitor e caracteristică logicii🙂

  2. Roxana spune:

    @Bogdan: N-ai înţeles nimic din ce am scris. Si nici nu mă obosesc să îţi explic.

  3. thecomarecovery spune:

    Problema e că tu, cel care cucereşti Everestul, nu mai eşti acea persoană care a visat cu ceva ani în urmă să-l cucerească.

  4. Roxana spune:

    Da, şi visele se schimbă. Iar faptul că se împlinesc nu te mai mulţumeşte ca om…

  5. DianaEmma spune:

    Eh… și sufletul nostru ar avea nevoie de un moment de respiro… nu doar raționalul…

  6. Bogdan spune:

    Bine. Nu-mi explica.

  7. Roxana spune:

    @DianaEmma: Total de acord cu tine.
    @Bogdan: Ai un „talent” uneori de a te băga în seamă când chiar nu e cazul. No offense, dar aici nu e forumul freeangels.🙂

  8. l'enfant spune:

    Eu am amânat pe seama unui “carpe diem” orice posibilitate de a rezolva problemele. Nu a ieșit deloc frumos… Undeva între nicăieri și adio…

  9. iioz spune:

    nu cred ca e ceva aiurea in asta, uneori e posibil sa nu mai ai chef de ceea ce iti doreai acum ceva vreme – `N` ani, pentru ca in timpul asta ai evoluat si te ai schimbat si cauti altceva care e mai conform cu tine acum

  10. Roxana spune:

    @L’enfant: Pe-acolo sunt şi eu, dar supravieţuiesc. Cred…
    @iioz: Cine ştie… Nu e neapărat că nu am chef de ceea ce îmi doream cândva, e vorba că nu mai am aceeaşi satisfacţie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: