Infinit #poezie

Obiectele din cameră

se izbesc de perete,

Iar eu mă încătuşez  

în amintiri ce-au fost. 

Îmi învelesc trupul

În aşternuturi de regrete.

Aşez aiurea pe hârtia albă

Cuvinte fără rost… 

E trist şi singuratic patul –

Eu râd a nebunie,

Gândindu-mă prea mult

La limite şi infinit,

La clipa-n care

Ai să-mi şopteşti

Doar mie

Cum până şi 

Nemuritorii

au un sfârşit…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: