Unii scriitori – frustraţii Copoului

„Experienţa m-a învăţat că este mai bine să te debarasezi cât mai iute de oamenii care pretind că sunt ceea ce nu sunt.”
Sam Wood

Există în Copou o serie de scriitori – bine, îi numesc scriitori doar din respect pentru faptul că au reuşit să publice un volum –  care stau in umbră. Exact, nimeni nu ştie de ei. Uneori, poate, în treacăt, îi zăreşti pe gardurile de la Parcul Copou. De ce ii numesc frustraţii din Copou? Pentru că în afară de volumul publicat, pe care îl are tot grupul de prieteni scriitori, familia şi persoana în cauză în bibliotecă, altceva palpabil nu are.

Nu ştiu unde locuiesc aceste persoane şi mă interesează câtuşi de puţin, însă au o vârstă înaintată şi de-a lungul timpului au acumulat frustrări, neîmpliniri.

Aceste persoane au ajuns în stadiul în care ar fi in stare să declare orice, să apară menţionaţi oriunde, să fie citiţi sau auziţi în orice mediu, atât virtual, cât şi real. Desigur, e mai uşor să loveşti în tineri decât să loveşti în cei de sus care ţi-au greşit. E şi mai uşor ca frustrările şi neînţelegerile pe care le ai cu persoane care intră în contact cu aceşti tineri să fie deviate de la ţinta iniţială la una secundară, deci de la adulţii de vârstă apropiată de a ta, ca scriitor, spre tineri care nu se pot apăra.

Desigur, devenind un om în toată firea şi ajungând în funcţii înalte, e greu să fii atins de către un nimeni frustrat. Şi atunci, de ce să nu te iei de cei neajutoraţi, de cei care nu se pot apăra? De ce să nu te legi de tineri care încearcă să-şi trăiască viaţa şi să simtă cuvintele, să râdă de situaţii?

Vorbiţi, „stimabili” scriitori, de infleunţe ale doctrinei comuniste. Ei, dar ce să mai vorbim? Doar dumneavoastră înşivă eraţi aceia care, la Revoluţie, stăteaţi în bibliotecă şi compuneaţi imnuri şi ode preacurajoşilor tineri care se luptau cu forţele de ordine pentru a scăpa ţara din comunism.

Lumea era împărţită atunci între cei ce luptă şi cei ce vorbesc despre luptă. Dumneavoastră eraţi cei din urmă şi niciodată cei dintâi.

Vorbim de curaj, dar curaj este un cuvânt mult prea mare pentru unii dintre „aleşii” cuvântului.

Oare mai e nevoie să amintesc câţi se ascundeau la cofetăria de mai sus de Biblioteca Centrală Universitară şi o făceau pe-a iscoadele partidului?

Să mai amintesc câtă ipocrizie era, câţi dintre dumneavoastră vă reclamaţi colegul de breaslă la securitate pentru o glumă scrisă? Doar pentru că dumnealui era aplaudat mai frumos la cenaclu decât dumneavoastră.

Să mai amintesc cu cât patos scriaţi imnuri în cinstea lui Ceauşescu şi a partidului, în cinstea lui Stalin, a sovieticilor, dacă eraţi obligaţi? Puteaţi să refuzaţi. Puteaţi să fiţi curajoşi şi să îi lăsaţi să vă bage în închisoare, pentru că mai devreme sau mai târziu  vi s-ar fi făcut dreptate. Dar câţi dintre dumneavoastră aţi făcut asta? Probabil numărul este mult mai mic decât cei care chiar au făcut asta, chiar au fost artişti până la capăt şi au înfruntat cu puterea cuvântului orice altă putere.

E uşor să arunci cu noroi, mai ales când noroiul aruncat îţi aduce şi ţie puţină publicitate. Eu prefer să arunc cu noroi în grupul acela de oameni care se încadrează în categoria aceasta de oameni lipsiţi de bun simţ, în oameni care ar face orice pentru a fi, măcar vreme de câteva minute, în atenţia publică.

Desigur, există şi scriitori pe care îi admir şi îi respect până la moarte şi după. Unii dintre dumnealor mi-au fost profesori în primii ani de studenţie când studiam Modulul Pedagogic la Psihologie. Cu alţii am luat contact la ediţii de „Schimb de cărţi”.

Scriitorii pe care îi respect sunt prea ocupaţi cu a aduce o contribuţie culturii ieşene. Nu au timp pentru a stropi cu noroi sau pentru a jigni şi arunca vorbe grele, mai ales la adresa unor tineri. Scriitorii pe care îi respect publică constant, ţin prelegeri, sunt invitaţi şi ne vorbesc cu drag la Serile „Timpul”.

Păcat că sunt din ce în ce mai puţini scriitori care să merite respectul meu şi care să mă inspire în scrierile mele, care să mă motiveze, mai ales şi să nu mă descurajeze.

Oricum ar fi situaţia, trebuie să ne pregătim pentru scriitori de joasă speţă, care sunt gata să sară pe orice tânăr ce încearcă să îşi facă o intrare în lumea cuvântului. Va trebui să ne înarmăm cu multă răbdare şi să încercăm să îi înţelegem pe aceşti frustraţi, mai ales că timp de 50 de ani, nu i-a ascultat nimeni. Va trebui să le oferim premii la concursuri de literatură, constând în şedinţe de consiliere, terapie la psiho-terapeuţi şi să nu uităm că totuşi sunt şi ei oameni, deşi emană în jur atâta invidie, ură si ipocrizie.

Iar când voi, studenţi de pretutindeni, absolvenţi sau boboci veţi merge la azilele de bătrâni, să le dăruiţi o portocală în semn de respect din partea tineretului ieşean.

În încheiere, îţi mulţumesc ţie, dragul meu cititor, pentru că ai avut răbdarea şi calmul de a citi aceste rânduri. Vă mulţumesc vouă, cei care aţi trecut de peste 72 000 pe acest blog şi care i-aţi spus, prin email, prin comentarii sau faţă în faţă ce vă place şi ce nu vă place. Şi vă rog, dacă vreodată, după ce voi publica una, două, trei cărţi, îmi voi uita locul, să mă trageţi de mânecă şi să-mi amintiţi că tot ce am realizat nu s-ar fi realizat fără sprijinul vostru, al prietenilor, al familiei. Iar inspiraţia a venit din partea tinerilor minunaţi pe care i-am întâlnit în Iaşi, pe care i-am îndrăgit, iubit, apreciat.

Comments
8 Responses to “Unii scriitori – frustraţii Copoului”
  1. Scuze, dar cu o carte publicată nu te faci, peste noapte, artist.
    Pentru mine, mai presus de toate, importantă e conştiinţa că scrii ceea ce crezi, indiferent dacă e sau nu adevărat, sau pe placul mulţimii şi cred cu tărie în vorbele lui Camil Petrecu care afirma, cândva: „Decât să scrii pentru public şi să nu ai conştiinţă, mai bine să scrii pentru tine şi să nu ai public”. Ăstia sunt scriitori, marii artişti, prizonieri în ocna cuvintelor, nu orice fieştecine care-şi aşază numele pe-o copertă lucioasă uitată într-un pod anonim îmbâcsit cu praf care pretinde un real şi fabulos respect nemeritat.

    Scuze, sunt extra-mega-fabulos de obosită şi abia nimeresc tastele… 🙂 Dar dacă nu scriu acum, şi există riscul să nu mai zic ce am de zis. 🙂

  2. Roxana spune:

    Sunt total de acord cu tine.
    Şi cel mai trist mi se pare că o persoană care pretinde că are talent în a scrie şi publica un volum, aruncă cu vorbe ca pe maidan şi jigneşte tinerii doar pentru că dumnealui nu a fost invitat în cercul celor care evaluează lucrări, poeme, proze. 🙂

    Poate asta denotă cât de anonim şi puţin important este scriitorul respectiv.

  3. Denotă frustrarea lor personală. Ştii, eu n-am ureche muzicală, dar asta nu înseamnă că trebuie să arunc cu noroi în cei care sunt mândri posesori ai unui asemenea talent. Totuşi, nu multă lume priveşte lucrurile aşa.
    Treaba e simplă şi se rezump la un singur, vechi şi neobosit principiu: de ce să nu moară şi capra vecinului?

  4. Roxana spune:

    @Alexandra: am ajuns la concluzia că astfel de oameni care nu valorează nici doi bani, deşi se consideră scriitori, trebuie lăsaţi să moară liniştiţi. Nu cred că îi va aprecia cineva nici măcar post-mortem. :))

  5. silviu spune:

    Draga mea, nu exista limita la Literatura. Exista si in muzica, domeniul meu, doar ca la noi e mai incinsa situatia. In lumea artelor, nu exista „calitate vs cantitate”. Exista doar 1 echilibru intre ambele. Marii compozitori nu s’au limitat la 4 concerte, 3 simfonii, 1-2 opere, si amin. Nu vorbesc de geniile muzicii. Ar TREBUI ca si cei care se joaca in literatura romana sa inteleaga CUM si PT CINE scriu. Din pacate, nu au nici cea mai mica idee. O generatie a trecut, alta vine. Legaturile sunt tot mai slabe, daca mai si exista.. Exista vina de ambele tabere, dar nu detaliez. Sunt convins ca stii. Dar da, este de condamnat ca tot carnatul comunist e cel care sare cu gura si critica, si ameninta, si degradeaza ceea ce nu intelege: arta…

  6. Roxana spune:

    Da. Ai dreptate. Şi mai dureros, Silviu, e faptul că o adunătură de aşa-zişi scriitori aruncă cu noroi în câţiva tineri şi îi jignesc fără să îi cunoască, fără să le ştie valoarea.

    E uşor să zici despre cevă că e „o porcarie creată de nişte tâmpiţi şi de retarzi”, fără să îi cunoşti pe oamenii aceia, fără să le ştii potenţialul.
    Şi mai ales, e uşor să arăţi cu degetul tineretul, atunci când tu eşti un bătrân frustrat.

  7. myhay08 spune:

    E usor s arati cu degetul si cand esti un tanar frustrat. Pe de alta parte sunt de-acord cu tine, exista asa-numitii scriitori batrani si (teoretic) valorosi, dar acesti scriitori nu au mai mult de doua carti scrise, nu au nici macar mentiunea vreunui profesor de romana, indiferent daca e vorba de profesori de liceu,de gimnaziu sau de facultate. In genere daca ai terminat literele iti poti da sema cine e si cine nu e scriitor de calitate.
    Totusi, fara nici o valoare acesti scriitori sufoca arta tanara, incercand sa-ti scoti o carte la o editura din Romania, de foarte multe ori primesti raspunsuri de genul „Noi ne-am facut planificarea pe anul acesta…” Iar cand te uiti in titlurile ce vor sa apara la ei, observi nume pe care daca le cauti pe google, nu dai decat de-un amarat de blog pe care nu-l viziteaza lumea nici macar la nivel constant (nu ca al meu ar fi mai bun :-” ) si de doua sau 3 eseuri bine formulate, restul doar plagiatura la nivel de idee.
    Multumesc scriitorilor batrani pe care i-am intalnit de-alungul vietii si care mi-au aratat ca un pahar de whisky „la protocol” i face mai draguti in aprecierea unei poezii facute de-un tanar, decat daca poezia e de 10 ori mai buna decat ceea ce au scris ei …
    Atat pentru azi 🙂

  8. Roxana spune:

    🙂
    Da, eu le mulţumesc „domnilor” că fac publicitate negativă unor tineri studenţi in Iaşi. Nu-i nimic, dacă au intrat în vizorul „talentelor” bătrâne de Iaşi, înseamnă că sunt pe drumul cel bun.

    Still, I hate when old hags mess with my friends…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: