[#poezie] Serveşte-mi o cafea…

Păşesc timidă pe strada proaspăt plouată,
Cu trupuri reflectate anemic într-o baltă,
Ne-apasă singurătăţile pe umărul stâng.
În palme palide mărgăritarele se strâng.

Te chem şi te strig, dar nu eşti niciunde,
Te caut printre vise, te caut printre umbre.
Ca razele de soare, te-ai dizolvat în noapte,
În urmă-ţi ai aşternut doar paşi, doar şoapte.

Şi totuşi simt cum aroma ta gravitează
În lumea-n care toţi cei din jur visează.
Doar eu stau singură, doar eu sunt trează.
Cum aş putea privi dincolo de fum?
Cum aş putea păşi pe al tău drum?
Cât mi-aş dori să ne intersectăm acum.

Viziunea singurătăţii dispare subit în ceaţă,
În fumul de ţigară, în cafeaua de dimineaţă.
Mi-am jurat că niciodată nu voi mai călca
În cafeaneaua colorată ori în prezenţa ta,
Dar iată-mă!
Serveşte-mi o cafea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: