Restanţa, haine grele.

S-a terminat sesiunea de iarnă. Am reuşit să nu am nicio restanţă, deşi notele mele sunt jalnice. Dar nu asta contează acum. Partea proastă e că am o restanţă din vară…

Privesc cu scârbă suportul de curs pe care îl deschid a treia oară: primele două dăţi au fost în sesiunea din vară şi evident, restanţa din vară. Acum e restanţa din iarnă. Stau şi mă gândesc ce repede a trecut toamna…

Nu, nu sunt proastă. Toată lumea ştie asta. Dacă eram proastă, nu s-ar fi ajuns aici. Aş fi copiat ca nesimţita la examen şi l-aş fi trecut. Sau aş fi fost prinsă şi expulzată din minunata Cuza.

Dar am ales să fiu deşteaptă. Prin urmare, m-am ales cu o restanţă pe iarnă. Aceeaşi materie. Mi-e scârbă de ea. Nu pot să înţeleg unde am greşit, de ce m-a picat proful, de ce eu? Bine, răspunsul e simplu: dacă nu îţi place să toceşti materia asta, e vai de tine.

Acum aproape 2 ani, pe când terminam fericită anul 1, a trebuit să îi citesc jumătate din suportul de curs + câţiva mega buni de pdf-uri cu teoriile coeficientului de inteligenţă, cu abordări psihometrice etc. Tot acum aproape 2 ani mă alăturam unei echipe de timişoreni şi ieşeni, în încercarea de a realiza un test de inteligenţă. E aproape gata. Mai trebuie aplicat pe 90 de subiecţi (cel puţin eu doar atât mai am până să spun că am terminat; asta îmi aminteşte câtă muncă am după data de 5 februarie…).

Da, cum ziceam, o parte din materia asta e învăţată de ani buni. Pe cealaltă parte o devorez de 2 zile încoace. Mai am încă două zile şi vine examenul. Plătit, de data asta, pentru că reexaminarea costă. Nu-ţi dă nimeni a doua şansă, asta e clar, fără să plăteşti.

Îmi amintesc de paznicul de la BRD care, văzându-mă la coadă pe când aşteptam să-mi plătesc restanţa, îmi zice că „uite, dacă nu ai învăţat, acum plăteşti”. Îi zâmbesc ironic şi îi spun „am învăţat o săptămână.”

Nu mai spune nimic, s-a prins şi el care e treaba.

E ora 12noaptea şi mă uit cu scârbă la cursuri. Mai am 5. Mă întreb dacă mi-ar da mâine examen, cât din materie aş şti să îi scriu? Deja îmi pun serioase întrebări în legătură cu capacităţile mele de memorare. După 4 examene în 8 zile + alte două examene sosite în momente total nepotrivite, aş avea nevoie de somn. În niciun caz nu aş avea nevoie de un alt examen.

Sunt ca un zombie. Citesc un curs, dorm două ore. Mai fac un exerciţiu, mai dorm o oră şi tot aşa.

Aştept să-mi revin după data de 2 februarie. Până atunci îmi verific pulsul din când în când. I’m still alive…

Comments
4 Responses to “Restanţa, haine grele.”
  1. Andrei spune:

    Bafta. N-ai restante, n-ai prestanta.

  2. myhay08 spune:

    Eh, până la urmă dacă stăm să ne gândim, e doar o restanţă, şi asta e de bine.
    Între timp ţi-am lăsat o leapşă, te rog din tot sufletu meu (de kid :)) ) nu o lăsa restantă…

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] Restanţa, haine grele. Mon Jan 31, 2011 0:12 am S-a terminat sesiunea de iarnă. Am reuşit să nu am nicio restanţă, deşi notele mele sunt jalnice. Dar nu asta contează acum. Partea proastă e că am o restanţă din vară… Privesc cu scârbă suportul de curs pe care îl deschid a treia oară: primele două dăţi au fost în sesiunea din vară şi evident, … […] […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: