Superficialitate, psihologie şi autism

Mi s-a întâmplat nu de multe ori să mă ciocnesc cu asemenea situaţii, similare celei ce urmează a fi descrisă.

Pe scurt: în seara asta, trasă de colegele de grupă, am ajuns la un seminar. Nu era nevoie, aveam prezenţele necesare, dar am rămas, mai mult din respect pentru asistenta care ţine seminarul. E o fată de treabă şi încearcă să ne ajute pe toţi, ca studenţi, cum poate.

În seara asta, a fost invitată o anumită domnişoară să ne prezinte ceea ce face ea în cadrul ONG-ului în care activează, evident, nu pe bază de voluntariat, ci pe bază de salariu. Asta am aflat abia spre final, atunci când a pronunţat accentuat cuvântul „serviciu„.

Să vă descriu infăţişarea: o domnişoară înaltă, uşor cu nasul pe sus, cu aere şi pretenţii. Bâlbâită, uşor certată cu limba română, acorduri între subiect şi predicat. Eu aş zice incompetentă şi superficială, dar asta e doar părerea mea până la urmă.

Începe prezentarea, vreo 6-7 slide-uri, foarte multe informaţii memorate pe de rost din cărţile de psihologie clinică recomandate de domnii profesori de la facultatea mea. Tipa, prin nu ştiu ce minune, a făcut facultatea de psihologie. Probabil pentru că „era cool„. A făcut şi voluntariat, din aceeaşi tendinţă. A ajuns să lucreze cu copiii bolnavi de autism.

Copiii care suferă de autism sunt fiinţe cu totul şi cu totul speciale. Trebuie să fii foarte preocupat de ei, să „creşti” odată cu ei, să îi ajuţi permanent, să fii tu însuţi ca „formator” şi educator foarte bine pregătit, cu o imaginaţie bogată. Copiii autişti au nevoie de persoane creative care să le stimuleze simţurile, pentru că ei singuri nu pot realiza asta.

Citeam într-o perioadă foarte mult despre autism, mă interesa şi încă mă interesează. Şi în orice terapie, copilul autist nu era un simplu pacient, ci era ca o pânză albă pe care pictorul trebuie să o transforme în ceva apreciat de către oameni şi acceptat. Sau în artă.

Cu copiii ăştia trebuie pornit de la zero. Trebuie modelaţi, sculptaţi în aşa fel încât societatea să îi accepte. Şi ei să se accepte atât pe sine, cât şi pe noi, cei din jurul lor. De unde iritarea mea cumplită? Simplu: din ignoranţa pe care am văzut la domnişoara psiholog. Şi din superficialitate. Nu te joci când vine vorba de un copil. Nu te joci când vine vorba de un copil autist. Domnişoara asta se pare că în ultimii 4 ani s-a jucat.

Am urmărit filmuleţe de la sediul lor, cu activităţi pe care le fac cu cei mici. Am urmărit tipuri de jocuri. Şi sincer mi se pare că micuţii ăştia nu sunt deloc ajutaţi, bat pasul pe loc pe banii părinţilor. Păi la fel de bine ar putea ca un părinte cu un copil autist să dedice câteva ore pe săptămână studiului şi să facă singur, acasă cu copilul terapie. Fără ajutorul superficial pe care copiii autişti îl primesc în România.

Eu am cunoscut 3 doamne, acum vreun an, cu care am lucrat la voluntariatul de orientare şi consiliere şcolară la clasa a 8-a. Una dintre doamnele psiho-pedagog mi-a atras atenţia în mod special. Adela S., ca să nu îi dau numele întreg (nu îi place să fie prea mult în atenţia celor din jur) este genul acela de om care dă tot ce poate pentru profesia ei. De fapt, profesia ei nu este doar o profesie. Este o modalitate de a-i ajuta pe cei mici, cu handicap, să ducă o viaţă cât de cât normală. Doamna asta munceşte de ani buni cu copii cu handicap, iar asta se vede pe faţa ei, de la expresia ei, la felul în care vorbeşte despre ei cu ceilalţi şi la felul în care vorbeşte cu copilaşii bolnavi, de asemenea.

Pe când domnişoara asta scârbită profund de viaţă nu valorează doi bani. Pentru ea, este un simplu job. Nu există devotament, încercare de a face ceva bine pentru nişte copii. Nu, există doar un salariu şi o rutină, care se încheie după-amiaza.

I-am adresat la sfârşit o singură întrebare, după ce ne-a tot repetat (probabil defect profesional) cât de important  este pentru micuţii autişti să facă aceleaşi activităţi de bază, pentru a se obişnui cu ele. Am întrebat-o dacă se îmbracă la fel la serviciu în fiecare zi. Mi-a dat un răspuns dezamăgitor si lipsit de profesionalism: „Nu, îmi schimb ţinutele în fiecare zi. Chiar şi coafura.

Aha, deci tu vrei ca micuţii să aibă încredere în tine, să lucreze bine în mediul şcolar, pui accent pe rutină, însă nu eşti constantă în culorile purtate şi în coafură – două detalii pe care cei mici le-au şi observat. Normal că micuţii intră în panică. Asta explică de ce îţi spun că eşti urâtă când îţi schimbi coafura sau că eşti rea când îţi schimbi ţinuta. Tu, ca un element constant în viaţa lor, un fel de a doua mamă pentru ei, trebuie să menţii echilibrul lor prin orice modalitate posibilă. Dacă o simplă coafură şi ţinută sunt greu de menţinut constante pentru 6-8 ore pe zi, atunci e clar că nu eşti deloc material de calitate pentru job-ul ăsta.

Stăteam în seara asta şi mă gândeam cum facultatea noastră de psihologie ne tratează ca pe nişte autişti: suntem obişnuiţi doar cu teorie, nimic pus în practică. Suntem obişnuiţi cu uşi deschise teoretic peste tot, ridicaţi în slăvi ce grozavi suntem. Iar când una dintre uşi se închide sau uşile se închid treptat toate, intrăm în panică pentru că societatea românească nu ne acceptă. Iar noi nu suntem îndeajuns de pregătiţi pentru realitate, tocmai pentru că suntem „crescuţi” pe băncile facultăţii în prea multă superficialitate…

Comments
11 Responses to “Superficialitate, psihologie şi autism”
  1. Ducu spune:

    Bun articolul, probabil e foarte dificil sa lucrezi cu copii cu autism dar si interesant pentru un psiholog.
    Mi-a placut intrebarea pe care i-ai pus-o la final🙂. Iar in ceea ce priveste practica, observatia ta se reflecta la toate facultatile romanesti, din pacate.

  2. Roxana spune:

    @Ducu: i-aş fi pus eu şi alte întrebări, dar m-am abţinut din respect pentru asistenta de la seminar. Păcat, sincer păcat. E un exemplu clar pentru România de copii lăsaţi de izbelişte. Şi încă un exemplu clar de ineficienţă a sistemului universitar. Altfel nu-mi explic cum tufa asta de Veneţia a ajuns să lucreze în domeniu.🙂

  3. Sebastian spune:

    trebuia şi numele „specialistei” ONG :)) prea ne ferim să arătăm nulităţile cu degetul!

  4. Roxana spune:

    Sincer, e aşa nulă că nici numele nu i l-am reţinut. Ori nu s-a prezentat ea de la bun început.

  5. cipoc spune:

    eh, mai dai si peste de astia..poate mai trebe ignorati asa..

  6. Roxana spune:

    @Cipoc: păi cum să o ignor? M-a pus să-i văd două ore prezentarea , să-i ascult prostiile debitate şi să o suport. Trebuie să plătească.😀

  7. cipoc spune:

    pai de acu ce sa`i mai faci?nu cred c`o mai prinzi a 2a oara

  8. Roxana spune:

    True şi asta.😦

  9. CRISTINA spune:

    BUNA!AM SI EU UN COPIL CU AUTISM,ARE 5,2 ANI SI PANA ACUM NU A BENEFICIAT DECAT DE CEEA CE AM FACUT EU CU EL,TERAPIE MA REFER,DAR…E PUTIN. TOTUSI CINE NE AJUTA SI PE NOI,PE COPII CU AUTISM?SE PARE CA NIMENI,DIN PACATE.

  10. Roxana spune:

    @Cristina: dacă ai şansa să pleci cu copilul în afară, într-o clinică/centru de specialitate, are o şansă să ducă o viaţă cât de cât normală. România nu este pregătită din punctul acesta de vedere, iar în facultăţile de psihologie nu înveţi nimic concret.
    http://oreilly.com/medical/autism/news/support_advocacy.html Aici poţi afla mai multe şi dacă eşti interesată de cărţi şi documentaţie, e un bun start.

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] Superficialitate, psihologie şi autism Tue Jan 04, 2011 23:15 pm Mi s-a întâmplat nu de multe ori să mă ciocnesc cu asemenea situaţii, similare celei ce urmează a fi descrisă. Pe scurt: în seara asta, trasă de colegele de grupă, am ajuns la un seminar. Nu era nevoie, aveam prezenţele necesare, dar am rămas, mai mult din respect pentru asistenta care ţine seminarul. E o … […] […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: