Rămas-bun

Aş vrea să cred uneori că timpul poate sta în loc. Dar îl supraestimez prea mult. Timpul nu iartă. Timpului nu îi pasă. Timpul nu are sentimente. Uneori, când stau singură, doar eu şi gândurile mele, timpul e insipid. Adevărul e că timpul nu poate sta în loc. Doar timpul meu. Port la mâna stângă, adesea, un ceas. Acele lui s-au oprit la ora 6. Şi nu vreau să îi schimb bateria. Dacă mă întreabă cineva „cât e ora?” sau „cât e ceasul?”, îl ignor. De ce ar merita un străin să ştie că timpul meu s-a oprit în loc? Şi mai mult, de ce să ştie un străin ora la care s-a oprit?

Aş vrea uneori să cred că oamenii nu se sting din viaţă, ci dorm. După o viaţă agitată şi plină de greutăţi, meriţi odihnă. Dar cum pot să îi fac pe cei ce dorm să se trezească? Nu pot. Nu am nicio putere. Şi cum poţi îndrăzni să trezeşti din vis un chip obosit, care cere cu atâta ardoare odihna cea de veci? Nu poţi. Nu ai nicio putere. Nu ai dreptul, de fapt! Cine te crezi tu, un muritor de rând, să cutremuri somnul lin şi lipsit de griji? Nu pricepi că nu ai dreptul să iei o viaţă, dar nici să o salvezi? Trebuie să înduri realitatea, fără lacrimi vărsate, fără prea multă dramă. Moartea e ceva normal… Şi totuşi de ce laşi în urmă goluri, muritorule?

Aş vrea să cred că timpul vindecă şi descoperă. Dar timpul vindecă la suprafaţă. Urmele tot rămân. E doar o chestiune de timp până îţi reaminteşti. De ce un sărut nu lasă urme vizibile, dar o tăietură lasă? E penibil cum durerea îşi lasă amprenta, iar stropul de fericire se evaporă odată cu fiecare răsărit de soare. Ochii oamenilor sunt precum găurile negre: absorb orice mişcă în preajma lor…

* * *

I am too numb to feel anything right now.

Comments
4 Responses to “Rămas-bun”
  1. ela spune:

    Foarte frumos redat, un pic cam trist, totuși!

  2. Roxana spune:

    Mulţumesc. E un articol dedicat unei persoane dragi care a trecut în nefiinţă.

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] Rămas-bun Sat Nov 27, 2010 13:08 pm Aş vrea să cred uneori că timpul poate sta în loc. Dar îl supraestimez prea mult. Timpul nu iartă. Timpului nu îi pasă. Timpul nu are sentimente. Uneori, când stau singură, doar eu şi gândurile mele, timpul e insipid. Adevărul e că timpul nu poate sta în loc. Doar timpul meu. Port la mâna stângă, … […] […]

  2. […] This post was mentioned on Twitter by Sevastre Catalin, Roxana Nasoi. Roxana Nasoi said: [in memoriam grandma] Rămas-bun: http://t.co/FMhp3vz […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: