Interviuri-părerile de după

Am avut 3 zile cu trezit la ora 7 şi cu interviuri de la amiază până seara: sâmbătă, duminică, luni. Menţionez că nu eram în poziţia de intervievat, ci de intervievator. Până aici, nimic nou, doar sunt studentă la psihologie şi într-un viitor e posibil să ajung HR la o firmă. Într-un viitor îndepărtat, sper eu, pentru că nu mă văd deocamdată stând la un birou.

Scopul interviurilor a fost pentru a finaliza procesul de recrutare. Sunt vice-preşedinte într-o asociaţie de cercetare, iar anual recrutăm noi membri, care să se implice în noile proiecte. S-a făcut promovare în online şi offline, studenţii şi-au depus formularele completate într-o cutie specială şi au avut posibilitatea de a se înscrie şi online, prin completarea unui google docs. Am scris şi pe blogul cu pricina, am dat şi pe facebook, LinkedIn etc.

Şi s-au prezentat în final vreo 40+ persoane. Partea amuzantă e că ne-am împărţit doar în două echipe, fiecare având un intervievator principal, unul secundar şi un observator. Şi fiind doar două echipe, procesul a durat 3 zile. Cel mai amuzant caz mi s-a părut o tipă care dedica între 7 şi 10 ore pe săptămână activităţilor de cercetare, în comparaţie cu majoritatea care opta pentru 2-4 ore. Am zis „hmm, promiţător şi suspect”. O sun pentru a-i comunica ora şi data la care să se prezinte la interviu. Îmi respinge apelul. O sun din nou după jumătate de oră. Şi îmi spune că sâmbătă nu poate veni la nicio oră. Duminică la fel nu poate veni. Îi spun: „Ok, te programez pe luni”, în ideea că ne place să fim flexibili şi să dăm tuturor o şansă. Cel mai amuzant răspuns: „Nu, luni nu pot, am de la 5 la 8 o activitate”. I-am zis că ne pare rău, dar este ultima zi pentru interviuri. Mi-a închis. Sec. Deci ea dedica 10 ore pe săptămână, dar nu a fost în stare să dedice 30 de minute unui interviu.

Grila de interviu a fost asemănătoare cu cea folosită anul trecut, la acelaşi tip de recrutare. Pe baza observaţiilor realizate de colegul/colega observator, apoi după ce intervievatul părăsea sala, cotam răspunsurile.

Mie personal mi-a plăcut întotdeauna să testez abilităţile de limbă. Şi încă un episod amuzant şi frustrant, de altfel. Pe larg, voi scrie în următorul articol, aici pe blog. S-au prezentat atâtea persoane care în formular completaseră Limba Engleză – nivel avansat/excelent; Limba Franceză – nivel avansat/excelent. Unele persoane specificau că au Delf-ul sau CAE-ul luat. Şi începeau să-mi înşire poveşti nemuritoare legate de limba/limbile vorbite. Reacţia mea? Simplă: „Îţi voi descrie o situaţie în limba străină pe care o vorbeşti tu cel mai bine. Tu va trebui să fii atentă şi să-mi descrii cum ai reacţiona, ce ai face etc.”

Şi din momentul acela persoanele cam începeau să se blocheze. Eu nu pot să cred că de emoţie uiţi complet să vorbeşti într-o limbă străină. Nu le-am crezut motivele. Şi am ajuns la concluzia că studenţii fac ce fac şi utilizează prea des managementul impresiei, nu sunt deloc deschişi şi sinceri. Sau poate că totuşi certificatele astea de limbă se dau mult prea uşor. Sau poate că mai nou se pot cumpăra certificate de limbă.

Mie mi-au lăsat un gust amar interviurile. Anul trecut probabil fiind prima oară când făceam aşa ceva, am ignorat unele aspecte, eram prea concentrată să-mi fac treaba bine. Anul acesta in schimb, experienţa s-a văzut. Şi am reuşit să fiu atentă nu la performanţa mea, ci la performanţa intervievatului. Performanţe slăbuţe. Dacă ar fi după mine, aşa cum discutam cu frate-miu într-o seară, aş alege maxim 10 oameni. Repet, maxim. Şi cred că ar fi bine să pun la punct o altă strategie, să îmbin de fapt două metode, altfel se vor prezenta studenţi cu capacitate slabă şi proiectul nu va avea randament.

Note to self: Acum 2 ani eram intervievat, anul trecut intervievator (beginner), anul acesta deja am experienţă.

Anunțuri
Comments
6 Responses to “Interviuri-părerile de după”
  1. krossfire spune:

    E o mega problema aia cu limbile. De exemplu, in domeniul meu , o cerinta de baza este ca angajatii sa fie vorbitori de limba engleza avansati/proficient. Stii cat de putini aspiranti intrunesc conditia asta ? Majoritatea nu pot indruga o vorba sau scrie o schita de proiect coerent..desi au zece mii de atestate in CV.

  2. Roxana spune:

    @Kross: trust me, ştiu prea bine. Ca să nu mai zic de oameni care au CAE-ul şi ei nu ştiu să spună două cuvinte, vorbesc cu dezacorduri şi agramat. :-j

  3. Mia Iancu spune:

    Buna Roxana.
    Nu crezi ca esti putin cam dura cu cei care au fost acolo? Trebuie sa ai in vedere si factorul uman…care, pe moment, te poate face o persoana total diferita de ceea ce esti in realitate.
    Si stii de ce? Tocmai pentru ca vrei ca totul sa mearga perfect, sa nu faci nici o greseala, sa dai dovada de o stapanire de caracter nemaintalnita si de cunostinte ..la fel. Vrei sa pari ceea ce tu crezi ca ei isi doresc sa fii, omitand un detaliu- extrem de important- toate persoanele care in acel moment se afla cu sabia deasupra capului tau, nu-si doresc decat sa fii ceea ce esti. Sa dai strict ce poti oferi in fiecare zi si nu doar niste false impresii de moment. Sa fii om. Pentru ca super oamenii , care nu gresesc niciodata, sunt plicticosi.

    Vorbesc acum din rolul celui care a fost intervievat. Care a avut emotii, care desi traduce articole de specialitate , cand a fost intrebata ce ar face de Craciun, singura idee care i-a venit a fost ca va merge la pescuit cu cea mai buna prietena , pentru ca e relaxant.
    Ei, ce zici de asta?
    Stii cate procese de constiinta mi-am facut dupa ce interviul a luat sfarsit? Dupa.
    Asta e detaliul cel mai important. Pe moment, daca nu ai suficient de multa incredere in tine (si, sa fim seriosi, cine are?) gresesti. Grav..sau scuzabil.
    Desigur, in cazul in care uiti cum te numesti, sau esti incapabil sa faci doua sinapse, aici nu mai intervine factorul uman.
    DAR errare humanum est…
    Am trecut si peste asta, am intalnit o mana de oameni minunati si pe roscata blogosferei.:)

    Viata are un mod ciudat de a le orandui pe toate. Trebuie doar sa stii la ce coada sa te asezi si sa-ti astepti ,cuminte, randul .
    Va pupa fata!

  4. Roxana spune:

    @Mia: Managementul impresiei nu-mi pică bine la stomac. Şi din cauza asta o să critic în continuare orice tendinţă de faţadă, pentru că nimeni nu vrea alături o mască, ci un chip uman. Fie că e vorba de o relaţie strict profesională, fie că vorbim de alte tipuri de relaţie.
    Poate or fi avut motivele lor, dar realizez de la an la an că generaţiile care vin sunt mai slabe decât cele de dinainte. Doar îmi expun părerea personală şi sinceră.

  5. Mia Iancu spune:

    Exactly my point… nimeni nu are nevoie de aparentele prost improvizate de moment, DAR sunt inerente cand vrei sa „pici bine”.
    Nu ti se pare, generatiile sunt din ce in ce mai slabe..
    Si din pacate prea putine putem face la nivel de individ.
    Voi macar incercati, cu E-team-ul.
    Si asta se vede si conteaza din exterior.

  6. Roxana spune:

    Noi îţi mulţumim pentru susţinere. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: