Prieteni şi bloggeri

WARNING: articol cu conţinut strict subiectiv şi emoţional.

Aveam demult pregătit în minte un articol, dar nu ştiu motivul pentru care l-am tot amânat. Şi nici nu am de gând să îmi mai caut justificări.

Mi-am dat seama că există prieteni, există bloggeri şi există prieteni bloggeri. Trei categorii, cam aşa sună cercurile în care mă învârt de prin aprilie încoace. Un an şi jumătate am decis să nu mă implic în blogosfera ieşeană, să stau ascunsă. Iar când am început să mă implic, să apar şi eu pe la un event-două, am făcut-o pentru câteva persoane dragi care aveau şi blog. Apoi, de la obligaţie sau curiozitate a devenit plăcere.

Acum vreo câteva săptămâni am ieşit în grup de 4: două fete şi doi băieţi. M-au amuzat tipii care credeau că bloggerii sunt un fel de geeks, posibil încuiaţi, cu subiecte limitate de discuţii. Mai mult, nu vedeau dincolo de „online”. M-am amuzat copios, pentru că nu e aşa. Da, sunt oameni pasionaţi şi de altceva, toţi scriu, împărtăşesc idei şi planuri de afaceri, gânduri personale şi nu numai.

Prieteni… E greu să descriu momentan ce înseamnă prieten pentru mine. Mai ales dacă mă gândesc că majoritatea mă apelează doar la nevoie sau când nu e altcineva disponibil. Şi vorbesc de prietenii care au un background destul de substanţial, unele peste 10 ani, altele 6, altele 2 ani. Ca de obicei, nu mai am pretenţia să îmi spună cineva „mulţumesc, Roxana”. Lumea nu mai ştie să spună „mulţumesc”.

În schimb m-au impresionat 2tipe din cămin cu care am început să mă înţeleg foarte bine în semestrul 2. Una dintre ele fost acolo să mă asculte când nu aveam cu cine vorbi. Mai mult chiar, nu trebuia să îi spun totul, mă înţelegea şi fără să îi spun ceva mot-a-mot. Fata asta a rămas pe drumuri în septembrie la cazările în cămine. A prins cămin la recazări, dar câteva zile a stat la mine. Mi-a mulţumit. După o săptămână a venit la mine cu cadouri. Am rămas şocată, cred că e printre primele persoane din ultimii ani care face gestul acesta. Cealaltă am descoperit că e foarte ok şi că am subestimat-o. Mă bucur că am dat o şansă să o cunosc mai bine.

Bloggeri… Iniţial bloggerii îmi păreau reci, cel puţin la prima ediţie de #HaiLaFotbal. Apoi am început să văd că online-ul nu merge doar la fotbal, ci şi la baschet. Mi-a plăcut. Acum îmi sunt simpatici toţi. Îmi par un fel „giants with big hearts”. Probabil din cauza asta îi consider un alt grup cu care îmi face plăcere să-mi petrec timpul liber. Cu ei m-am simţit mereu bine, am râs, m-au alergat la baschet, am fost majoretă la #hailafotbal, împreună cu Iulia. Am vrut să organizez şi eu ultima ediţie 2010, dar vremea nu a ţinut cu mine. Însă, fie că vor unii să accepte sau nu, suntem o comunitate şi ne ajutăm reciproc, ne sprijinim.

De când i-am cunoscut, mi s-au lărgit în mod evident orizonturile, pentru că suntem eterogeni ca oameni, dar ştim să ne facem plăcuţi unul faţă de celălalt. În plus, îmi place că există respect. Şi dacă cineva te calcă pe nervi, există sarcasm, care e arma unui om inteligent. Aseară am ajuns şi eu în sfârşit la primul meu blogmeet. M-am amuzat, păcat că problemele de sănătate şi unele locaţii nu mă lasă să mă bucur de viaţa de noapte. (I think I’m getting old or something.)

Prieteni bloggeri… situaţia e ca o lamă cu două tăişuri. Sigur, m-am enervat la maxim la un moment dat când unii prieteni bloggeri postau aproape orice discutam pe blogurile lor şi mă gândeam că bate la ochi, nu îmi place să fiu chiar atât de „publică”. Şi au fost momente când am simţit că mă judecă ori mă tratează diferit pentru că sunt mai mică sau pentru că sunt la psihologie. Alteori mă simţeam de parcă ies în oraş cu fratele sau familia. Nu-mi plac moralele, asta e sigur! Chiar dacă unii nu mai sunt în ţară sau în Iaşi sau nu mai au timp de mine, am apreciat când luau statura de oameni serioşi şi îmi spuneau să bag bine la cap ceea ce îmi vor spune, pentru că e prima şi ultima oară!!! Şi sincer, nu voiam să bag la cap pentru că mi se părea ciudat ca cineva care abia mă ştie să îmi dea sfaturi. Hmm, poate dacă le luam în serios încă de atunci, nu mi-ar fi trebuit atâta timp să fiu ok.

Însă cel mai mult am apreciat faptul că, deşi nu ii cunosc decât din aprilie-mai încoace, oamenii ăştia au grijă de mine, îşi fac griji pentru mine, mă sună când plec din Iaşi – ceea ce majoritatea prietenilor mai vechi uită să facă. Ieşim împreună să mâncăm, să bem, să ne simţim bine. Ori ne îmbătăm – mă rog, ameţim, acasă la careva, râdem şi criticăm. Deşi risc să o dau în „who needs action heroes”, totuşi mă întreb: o prietenie are nevoie de ani întregi în spate ca să reziste? Sau poate asta e doar valabil în liceu? Însă cel şi cel mai mult îmi place că pot împărtăşi o realizare fără să văd feţe invidioase, principalul motiv fiind faptul că oamenii nu au treabă cu psihologia. Şi ar fi multe de spus, dar nu vreau să o dau în drame şi lacrimi de emoţie.

Cred că ar fi cazul să închei articolul. Pe scurt, mă bucur că am cunosc şi alţi oameni şi mi-am dat seama că totuşi există persoane care merită atenţia şi prietenia mea. That’s why I like you, guys!

P.S. Nevermind me, sunt trează de la ora 4 a.m.😀

Comments
6 Responses to “Prieteni şi bloggeri”
  1. DrCriss spune:

    „O prietenie are nevoie de ani întregi în spate ca să reziste?”
    Bineînțeles că nu. Ca să dau un exemplu, Cosmin(http://cosminbordea.wordpress.com) și Diana (http://nuexist.wordpress.com) au devenit cei mai buni prieteni pe care i-am avut vreodată. Și ne știm doar de câteva luni. Bineînțeles, nu pot spune acum că peste ani și ani vom fi aceeași buni prieteni, însă, părerea mea e că unele persoane pur și simplu au darul de a lega prietenii strânse care vor rezista încercărilor timpului.

  2. Roxana spune:

    @Dr. Criss: True. Şi nu doar că au darul să lege prietenii mai devreme, însă ştiu să fie acolo când „vechii prieteni” o dau în bară.🙂

  3. DrCriss spune:

    @Roxana Exact..eu mai am o vorbă. Dacă (citez)”vechii prieteni o dau în bară” aceia nu-mi erau prieteni adevărați, ci doar amici foarte buni.

  4. Roxana spune:

    Mie-mi place atunci când se întoarce roata şi x-ulescu are nevoie de tine. Dar pentru că nu a ştiut să fie alături de tine, nu primeşte nimic. Şi atunci mulţi realizează că au mai pierdut o prietenă. RIP friendships. :))

  5. Lucian Alex spune:

    salutare.revin cu un comentariu dupa ceva vreme..

    prietenii nu mai sunt ce au fost odata. nu prea mai exista prietenii adevarate. iar referitor la ceea ce spuneai tu, o prietenie nu are nevoie de ani ca sa reziste. dimpotriva poate fi un ghimpe (prietenul va zice: nu ma ajuti? pai ne stim de atatia ani!). in momentul de fata pot zice ca am multi, foarte multi amici. prietenii pot sa ii numar pe degete.

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] Prieteni şi bloggeri Sun Oct 17, 2010 11:46 am WARNING: articol cu conţinut strict subiectiv şi emoţional. Aveam demult pregătit în minte un articol, dar nu ştiu motivul pentru care l-am tot amânat. Şi nici nu am de gând să îmi mai caut justificări. Mi-am dat seama că există prieteni, există bloggeri şi există prieteni bloggeri. Trei categorii, cam aşa sună cercurile în care … […] […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: