Freamăt

Nu pot şi nu vreau. Nu te mai înţeleg. De ce mă ridici şi-apoi mă izbeşti de pământ?
De ce mă cuprinzi noaptea, iar ziua îmi intorci spatele?
Aş vrea să-mi spui cândva, în faţă, privind în ochii ăştia mari, dacă eşti fericit. Şi dacă da, atunci te las, te eliberez, deşi niciodată nu te-am ţinut închis, mereu ţi-am lăsat uşile deschise.
Aş vrea să mă laşi cândva să spun şi eu tot ceea ce am închis în mine, pentru că mie nu mi-a lăsat nimeni uşa coliviei deschisă. Dar tu ai fost diferit faţă de ceilalţi: tu ai închis-o şi m-ai dat afară din ea. Ai păstrat doar amintirile, nu ţi-a păsat de fiinţa ce zăcea cu o aripă rănită. M-ai forţat să zbor şi m-a durut. Habar nu ai cum am zburat, cât m-am târât pe fiecare creangă de tei şi cât am ţipat de durere atunci când nu m-a văzut nimeni, căci aripa stângă îmi sângera, iar dreapta trebuia să tragă pentru amândouă.
Şi nu te-ai uitat la mine, nu ai avut curaj să te uiţi în ochii mei, doar mi-ai spus „Pleacă”. Şi am plecat. De ce să lupt pentru ceva ce nu există, nu?
Dar în fapt lupt în fiecare zi: lupt cu speranţele că poate mai e vreo şansă să mă întorc, lupt cu gândul că poate aripa stângă se va vindeca vreodată, lupt cu mine însămi. Corpul ăsta plăpând ar vrea să se întoarcă la tine, dar nu îl las. Mai bine nu. Sau poate…

* * *

A long, long time ago I felt love for the first time…


Comments
5 Responses to “Freamăt”
  1. l'enfant spune:

    Dude, mă sperii…
    Nu în întregime, dar citind primele trei paragrafe, după ce am ridicat sprânceana stângă… M-am liniştit când am văzut că nu e chiar totul identic.
    Din domeniul „conflicte interioare”, cum fac să le închid la loc, că au început să dea pe afară….

  2. Roxana spune:

    Nu e chiar identic, dar poveştile sunt asemănătoare. Avem în comun faptul că suntem oameni şi asta zice tot.
    Dar sunt gata să o iau de la început din nou.🙂

  3. l'enfant spune:

    Măcar tu eşti, măcar tu vrei…un alt început. De aici încep diferenţele…

  4. Roxana spune:

    Era prea weird dacă nu voiam. Nu-mi place monotonia şi cam începusem să o simt.

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] Freamăt Wed Jul 21, 2010 17:18 pm Nu pot şi nu vreau. Nu te mai înţeleg. De ce mă ridici şi-apoi mă izbeşti de pământ? De ce mă cuprinzi noaptea, iar ziua îmi intorci spatele? Aş vrea să-mi spui cândva, în faţă, privind în ochii ăştia mari, dacă eşti fericit. Şi dacă da, atunci te las, te eliberez, deşi niciodată nu te-am … […] […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: