Apus

M-am urcat în autobuzul cu destinaţia spre nicăieri. Simţeam nevoia să fiu singură printre străini.
Dar acolo te-am văzut. Şi culmea, m-ai observat şi tu.
Am jucat puţin ascunselea pe după călători, ne-am mai aruncat câte o privire şi, fără să ne dăm seama, am ajuns faţă în faţă pe scaunele fără pereche din spatele şoferului.
M-am prefăcut cuprinsă de muzica din căşti. Te-ai prefăcut interesat de priveliştea de pe geamul murdar.
Dar nu ai rezistat şi ai început să mă analizezi.
Te-ai uitat lung la mâna mea dreaptă.
Inelul de pe inelar ţi-a şters puţin din zâmbet.
Am văzut cât te chinuia, aşa că l-am scos în faţa ta şi l-am pus în buzunarul mic din geantă.
Ai făcut doi ochi mari şi ai izbucnit în râs.
Am părut ca o copilă care ascunde ceva.
Dar nu aveam nimic de ascuns, doar ţi-am arătat cât de puţin contează el pentru mine.
Mi-am dat jos o cască din ureche şi ţi-am zâmbit înapoi.
Ai întins mâna spre mine şi te-ai prezentat.
A***.”
Eu am zâmbit tăcută.
Cum să mă prezint unui străin?
„Cobori la următoarea?” – atât am reuşit să te întreb. Vocea îmi tremura precum unei adolescente.
Da. Tu?”
„Şi eu
.”
Şi apoi a urmat o staţie de tăcere.
Tu tot continuai să-mi zâmbeşti. Eu te priveam fascinată. Albastrul ochilor părea atât de adânc în lumina soarelui.
Era spre seară, se pregătea de apus. Te-ai uitat pe fereastra murdară şi ai spus zâmbind că va fi un răsărit frumos.
Am coborât amândoi din autobuzul fără destinaţie şi am văzut cel mai frumos apus.
Sper să ne mai vedem.”, ţi-am şoptit la ureche şi m-am urcat în următorul autobuz înapoi spre oraş.
Mi-am scos inelul din geantă şi l-am aşezat pe degetul inelar, la locul lui. Ai făcut ochii mari:
Unde te găsesc?
Tot aici, mâine.”
Uşile s-au închis, iar eu m-am aşezat pe scaunul nepereche din dreapta. Mi-am pus casca la loc în ureche şi am pornit inapoi spre casă…

* **
Şi mâine e o zi…

Anunțuri
Comments
2 Responses to “Apus”
  1. lpttenfant spune:

    Frumos… Greu mai gasesc ceva de citit cu sufletul la gura, pe bloguri… Stii…e emotia aia a carei intensitate creste cu fiecare cuvant… Asta poate pentru ca si eu tind sa plec cu primul autobuz, primul tren…spre nicaieri… aparent nicaieri…

  2. Roxana spune:

    Da, ştiu cum e să vrei efectiv să citeşti ceva în care te regăseşti . Mi se face şi mie dor să mai gust din viaţă. 😀
    Pe drumul spre nicăieri, alături de un aparent „nimeni” pe care apoi să-l transformi într-o persoană dragă….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: