In memoriam

Poţi să simţi cum îţi zâmbesc? „, m-ai întrebat ultima oară când am vorbit la telefon.
Ţi-am răspuns că nu, nu pot, pentru că dacă nu văd, nu cred.
Nu te-am văzut de atâta timp, de ce te-aş crede? Întotdeauna ai ştiut să mă minţi frumos.”
„Hai, fă un efort de imaginaţie.

Nu vreau. Vreau să vină totul natural. Nu mai vreau să fac eforturi, prietene.
Ţi-am explicat de atâtea ori, dar ca de obicei m-ai privit calm şi m-ai asigurat că sunt centrul atenţiei tale, centrul universului tău.
Şi-apoi, apoi ai plecat cu tot universul tău şi l-ai luat şi pe-al meu. M-ai lăsat goală, săracă, fără nimic. Ah, să nu uit să-ţi citez ultimele tale cuvinte: „Îţi las în dar imaginaţia bogată.”
Cu ce crezi că m-a ajutat asta? Am devenit o visătoare şi am început să rătăcesc de una singură fără vreo direcţie clar stabilită. Ţi-a păsat? Nu, nicidecum. Credeai că mă poţi lua cu jocuri de cuvinte? Nu, nu poţi. Eu sunt cea care mă joc în fiecare zi cu emoţii şi cuvinte, cu imagini şi rime. Tu, tu nu ai dreptul să te joci. În momentul în care ţi-ai asumat întregul meu ca fiind al tău, atunci ai murit.
Şi eu, ca o nepăsătoare, ţi-am strivit mormântul sub picioare. Ţi-am călcat pământul, ţi-am profanat locul de veci.
Şi-acum, după atâţia ani, mă vizitezi în vis şi porţi discuţii kilometrice cu mine. Ştii bine că simt, ştii bine că rătăceşti noaptea printre visele mele, iar eu îţi permit.
Ţi-am zis că iar l-am visat pe chitarist? Habar nu am cine e, dar îl caut. Sau cel puţin asta îmi doresc. Nici nu ştiu ce să-i spun dacă îl găsesc. „Ştii, acum câţiva ani mi-a vorbit un prieten despre tine. Mi-a zis că mi-a visat sufletul-pereche…” . L-ar apuca râsul, serios acum.
Însă pentru tine nu ar conta. Ştii, ţi-am dedicat poezii, am reuşit să mă ridic după ce ai plecat şi ai lăsat un gol la masa veseliei. Acum a devenit masa tăcerii. Din cauza ta sau datorită ţie, nu ştiu cum să spun ca să nu răscolesc morţii.
Dar da, simt cum îmi zâmbeşti din colţul acela de bar.
Şi de fiecare dată când mănânc prăjitura ta preferată, mă gândesc cât ţi-ar fi plăcut şi ţie să guşti.
Iartă-mă că am călcat pe locul în care te-ai stins şi n-am aprins o lumânare măcar. Şi cea mai penibilă scuză e că am uitat să cumpăr şi la ora târzie din noapte nu mai găseam nicăieri lumânărele roşii cu capac…

* * *
Încă trei zile şi te ajung la vârstă, prietene…

Comments
5 Responses to “In memoriam”
  1. Lucian Alex spune:

    nice text…insa ce imi place enorm e melodia.

    ps: imi place blogul, articolele.cred ca tocmai ti-ai mai castigat un cititor 😉

  2. Roxana spune:

    @Lucian Alex: melodia face tot. articolul e putin mai trist. Si merci pt „abonare”, in acest caz. 😀

  3. Lucian Alex spune:

    intradevar. e o melodie excelenta. imi place si mie foarte mult, impreuna cu alte cateva melodii ale aceleiasi artiste….un text nu trebuie sa fie „hepi” ca sa fie bun 😉

    ps: added to google reader

  4. Roxana spune:

    Da, un text nu trebuie să fie vesel, dar trebuie să fie „digerabil”. 😀
    În fine, cine vrea, citeşte, cine nu, nu. Simple as that .

Trackbacks
Check out what others are saying...


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: