Ultima lună până la „adio, 20”

sursa aici
De azi în exact o lună împlinesc 21 de ani. Mulţi ar spune că „frumoasă vârstă, eşti majoră şi pentru americani”.
Sincer, cu ce mă ajută încurajările? Pe an ce trece realizez că timpul e precum cea mai performantă bombă: încă nu a găsit nimeni cum să o dezactiveze. Odată ce a făcut „boom!”, nimeni nu mai poate repara stricăciunile.
Ceasul ticăie agresiv şi rapid, iar eu, ca orice om lipsit de putere, nu îl pot opri. Pot doar să accelerez ritmul, să mă amăgesc singură că „am sărit” peste un an fără să-l simt. Dar l-am simţit. Ultimul an l-am simţit până în măduva oaselor.
Nu scriu pe fondul vreunei astenii depresive de primăvară. Nu, pur şi simplu astăzi stăteam în pat şi mă gândeam că mai am una din cele 12 luni ale vârstei de 20 de ani. Şi ce aş putea face special, încât să mi-o amintesc?
Ca în fiecare an, de ziua mea voi plânge din varii motive, însă motivul principal ar fi acela că s-a mai scurs un an şi încă nu simt că am realizat acel „ceva” cu care să mă mândresc la bătrâneţe.
Fiecare dintre noi avem un eveniment pe care îl povestim.
„Ştii, de ziua mea, când am împlinit […] ani, am […]”.
Eu nu am. De ziua mea, când am împlinit cu un an mai mult decât aveam, am fost înconjurată de familie şi prieteni.
Anul trecut am fost înconjurată doar de prietenii care au încercat să „ascundă” lipsa familiei.
Pe o parte dintre ei i-am pierdut, însă mi-am păstrat câţiva, „puţini, dar buni”. Am şi câştigat câteva persoane dragi în plus.
Anul acesta nu ştiu ce va fi. Mi-e frică să mă gândesc şi mi s-a acrit de făcut planuri. Nu mai vreau să fiu dezamăgită dacă nu mi se împlinesc şi acestea.
Încă mai aştept să-mi fac curaj şi să fug departe de toţi într-o zi, de ziua mea. Mereu mi-am dorit să am o zi specială doar pentru mine. Să ies cu un străin la o bere şi să-i spun „ştii, azi e ziua mea”, să nu sară toată lumea pe mine cu cadouri şi gânduri bune.
Le apreciez, însă nu mă fac fericită. Şi, să fim serioşi, se mai nimereşte uneori câte 1-2 persoane pe care nu le ai la inimă să-ţi ureze un „la mulţi ani” de nevoie, obligate de agitaţia şi entuziasmul prietenilor sărbătoritului/sărbătoritei.
Aşa că, din moment ce nu voi face nimic special de ziua mea, 16 mai, ora 16:16, voi încerca să fac până atunci.
În fiecare zi voi încerca să trec în revistă ceea ce am făcut diferit în ultimele clipe până să-mi iau adio de la 20.

Azi, 16 aprilie, 2010

– m-am trezit cu zâmbetul pe buze şi nu am mai fost morocănoasă în cameră;
– m-am îmbrăcat colorat;
– mi-am băut cafeaua de dimineaţă în parcul Copou;
– am avut răbdare.

* * *
Mâine? Va urma…

Comments
2 Responses to “Ultima lună până la „adio, 20””
Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] } Sursa: deviantart. Azi continui ideea de aici. Încă 28 de zile la dispoziţie pentru a-mi aminti cea mai frumoasă perioadă a […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: