O zi perfecta in 20 de pasi (varianta cămin)

Se vede că am vacanţă şi chef de povestit!

sursa aici

1) Te trezeşti de dimineaţă şi incepi să alergi în cerc prin cameră -> bârfa circulă printre savanţi cum că mişcarea dis-de-dimineaţă dăunează grav oboselii -> Motive: peria pentru păr nu e in dulap, e pe noptieră şi tu nu aveai de unde şti asta; papucii de casă au fost uitaţi de colega la intrare, nu lângă pat; cablul de la net a ieşit iarăşi din switch şi nu ai internet pentru a pune o „piesă” pe youtube.
2) După 3 cercuri în care ai ameţit, urmează revelaţia – C A F E A -> oricât de somnoros/oasă ai fi, nimic nu se compară cu mirosul de cafea proaspătă din cameră, cu gustul uşor amărui şi cu privirea colegei cafegiste atunci când ai uitat să-i faci şi ei o ceaşcă. Nu uita că o cafea bună cere şi o muzică bună: Metallica – Nothing else matters.
3) Urmează următorul pas: te uiţi în oglindă, îţi aranjezi cât de cât faţa adormită şi te pregăteşti pentru duşul de dimineaţă = înfrunţi gerul de pe palier fiindcă vreunei proaste i se făcuse cald pe timpul nopţii şi a uitat uşa deschisă la balcon.
4) Ajungi la duş şi constaţi că toate cele 6 cabine de la etajul tău sunt ocupate. -> îţi faci curaj şi porneşti prin frigul dimineţii în căutare de o cabină de duş liberă. Iei la rând parter, etaj 1, 2, 3, 4. Constaţi că prea multe fete se trezesc dimineaţa.
5) Ajunsă la etajul 4, găseşti o amărâtă de cabină liberă. „Suspect„, ai zice. Dar totuşi intri sub presiunea timpului. Constaţi că robinetul de apă caldă e stricat. „Nu-i nimic, apa rece face bine la piele” – mda, ce altceva ai putea spune?
6) În timp ce tu înduri frigul de afară, combinat cu frigul de pe palier şi cu apa rece de la robinet, doi îndrăgostiţi o fac zgomotos în cabina alăturată. Începi să te îneci, pe deviza că „s-or simţi„.
7) „Vecinii” nu se simt, ba chiar ea ridică volumul. Termini de făcut duşul, trânteşti uşa de la cabină şi spui cu voce tare „Futai plăcut în continuare„, apoi ieşi din baie cu totul. Înfrunţi din nou idioţenia altora de a lăsa uşa de la balcon wide open şi cobori până la etajul la care ai camera.
8 ) Ajunsă în cameră, constaţi cu stupoare şi ardoare cât este de târziu. Deschizi frigiderul, iei în fugă o banană, o mănânci, bei o gură de iaurt (nu vrei să ştii cum arăţi, dar nu asta contează acum) , îţi tragi două „ţoale” pe tine şi ieşi val-vârtej din camera de cămin.
9) Evident, ziua ta perfectă nu poate începe fără să dai nas în nas cu „femeia-bărbat” sau cum îi spune bestia „protozoar mental neregulat fără viaţă personală„. Să vorbim pe şleau aici: femeia aceea este cea mai în măsură să-şi „bage scula„, fiindcă ai fi în stare să baţi pariu că o are în pantaloni. Caragiale scrisese cândva în „O scrisoare pierdută„: „Zoe, fii bărbată!„. În niciun caz nu se referea la aşa ceva. Dar trecem peste… Cum ziceam, femeia-bărbat asta are o satisfacţie în a se lega de orice fată grăbită. Nu e zi în care să nu comenteze ceva şi să nu sublinieze faptul că „te dă afară din cămin” dacă vrea, deşi nici măcar nu e administratoră acolo. Pur şi simplu nu are o oglindă fermecată care să-i arate că, de fapt, e doar „femeia de la lenjerii„. De obicei defulează pe oricine prinde în preajma ei. Dacă ai noroc să întârzii la cursul de la ora 8, atunci motivul este ea: teoria pixului în jumătate de oră în care se vaietă cât de lipsite de respect sunt (citez) „copchilele” din ziua de azi, că se simte ca o mamă neglijată. (Deşi nu ştiu cine a greşit într-atât incât să aibă aşa un specimen ca mamă.)
10) Scăpată din ghearele „morţii”, dai să ieşi din cămin şi să porneşti spre facultate. Wrong choice. Drumul cămin-facultate e ca o cursă cu obstacole: în primul rând trebuie să treci de portarul care te va întreba mereu ” ‘Mneata eşti din cămin de aici? Că nu te-am mai văzut până acum…” . Evident, dacă îi trânteşti privirea de „domn’le, mă grăbesc!„, ai pus-o. Aşa că ia şi caută prin geanta mare şi plină cu rahaturi un id card cu care să dovedeşti că stai acolo în cămin. Încă 5 minute irosite! În final, după mii de injurături, găseşti cardul, îi arăţi, el face mişto de faţa ta din fotografia tip buletin, tu îl blestemi în chineză şi porneşti la drum. Următorul obstacol: fostele colege de cameră sau de cămin din anii trecuţi – mereu îşi vor face timp să te oprească pe stradă la o „poveste a ultimului an de viaţă spusă în 5 minute” , dar niciodată nu îşi vor face timp să treacă pe la tine prin cameră mai târziu pentru aceleaşi 5 minute. După ce totuşi scapi de ele, urmează partea mai grea: străduţa care dă pe bulevardul principal. Acum e acum!
Episodul ăsta îmi aduce aminte de un rahat de piesă care mi-a etichetat copilăria ca fiind nefericită: „La stânga femei, te uiţi fără să vrei. La dreapta femei…” Ei, aşa e şi cu strada asta: la stânga maşini, la dreapta maşini. Efectiv nu ai pe unde trece! Aşa că faci slalom . E amuzant când mai şi circulă cu viteză vreun taxi şi nimereşte peste piciorul uneia… Bun, ajungi după o luptă contra-cronometru, contra-maşini, contra-pietoni grăbiţi ca şi tine, într-un final, pe bulevard. Acolo ai de aşteptat la un semafor idiot care uită să se mai facă verde. De fapt, până se face semaforul verde, te faci tu albastră de aşteptat. Sau roşie, după caz.
11) Ai ajuns la facultate! În sfârşit! Te uiţi la ceas, e 08:05. Zici „lasă, proful întârzie de obicei„. Şi dai să intri în amfiteatru. Doar că, surpriză! Proful a ajuns de 2 minute. Baţi ca idioata în uşă, tuşeşti ca să te audă şi într-un final… (aici urmează 12)
12) Ţi se deschide uşa. Cu ochi de căţel, spui un „bună dimineaţa„. Şi te aştepţi să fii poftită în sala pe jumatate goală. Daaaar, surpriză din nou! Proful îţi spune pe un ton sictirit: „La pauză„. Tot efortul tău s-a dus pe apa sâmbetei. Începi să râzi isteric şi îi răspunzi: „La următoarea dată!” şi pleci nervoasă. Boul stă în uşă şi râde.
13) Dezamăgită, te îndrepţi spre cămin pentru a-ţi îneca suferinţa în pernă. Măcar atât… Dar, din nou surpriză! Te întâlneşti cu o fostă colegă la trecerea de pietoni. Şi te trezeşti că ajungi într-un bar studenţesc, cu o altă cafea în faţă, în timp ce aia de lângă tine îşi varsă oful. Şi orice ai încerca să-i spui, nu merge. „Nu cred că te pot ajuta!” – no side effect. Nope, nada. Primeşti răspunsuri automate, precum:
„Fată, nu mai pot, fată!” (aşa, şi de ce ar fi problema mea?);
Fată, cum să nu mă poţi ajuta??? Doar eşti la psiho!” (şi ce treabă are profesia mea cu scânceala ta de doi ani şi de doi bani? )
„Fată, da’ nu ai păţit şi tu?” (Şi dacă am păţit, am ţinut pentru mine, nu să-mi audă un bar întreg lamentările personale şi istericalele de rigoare!)
14) Totuşi, încerci să-ţi faci datoria sau te scoţi din rahatul social în care te-a băgat colega. Nu de alta, dar tot barul se uită ciudat la tipa care plânge ca idioata lângă tine. Aşa că ceri barmanului un teanc de şerveţele, un suc de portocale (she will need it) şi îi spui să pună cam în 10 minute pe fundal Maroon 5 – She will be loved. Şi începe şedinţa de consiliere personală şi orientare în carieră. După 10 minute, se calmează, suflă nasul în serveţelele barmanului şi urmează piesa de rezistenţă: terapie prin muzică. Ea bea o gură de suc acrişor de portocale şi priveşte spre băieţii „buni” de la masa vecină. Mă rog, not a good idea, având în vedere că şi-a întins rimelul de la Avon pe toată faţa bocită.
15) Scăpată din ghearele morţii part2, speri să poţi ajunge în cameră. Însă îţi aminteşti că mâine ai proiect şi nu ai materiale, aşa că fugi disperată la prima staţie de tramvai şi speri să ajungi vie la biblioteca din celălalt capăt al oraşului. Dar ai omis aici următorul aspect: la orele dimineţii, este un chin să mergi cu mijloacele de transport în comun. Şi ţi se întâmplă să mergi mai mult decât înghesuită. Probabil ai fost peşte de conservă într-o viaţă anterioară. Cumva, totuşi reuşeşti să faci faţă. Ai şi de ales: ori stai în picioare şi te ţii cu mâna de bară, în timp ce unu’ negru mititel îţi face inventarul banilor din portofel. Ori te ţii cu o mână de scaunul din faţa ta. Nicio şansă la un scaun. Bătrânii pe care moartea îi aşteaptă acasă preferă să iasă la un „sport de dimineaţă” cu mijloacele de transport in comun – sfatul medicului, aşa că nu ai de ce să intervii. Mulţi sunt cardiaci, sclerozaţi sau pur şi simplu plictisitori. Fereşte-te de ei dacă vrei să cobori la următoarele 2-3 staţii. Bun, te-ai prins cu o mână de spătarul unui scaun, cu cealaltă mână îţi ţii geanta şi zici că mai rău de atât nu se poate. But wait, there is more! Dobitocul de pe scaunul din dreapta îşi conduce prietena minoră la şcoală. În timp ce ea priveşte tâmp pe fereastră, iar tu îţi vezi de siguranţa propriei chivernisiri din geantă, el porneşte în căutarea degetelor tale. „Două mâini în tramvai s-au întâlnit”… Just your luck! Începe să se joace cu degetele pe mâna ta, tu faci ca toţi dracii, fiindcă ai nevoie de spătarul respectiv, e singurul tău punct de sprijin, cealaltă mână e bodyguard la portofel, iar dobitocului îi face plăcere scenariul. Te rogi să treacă minutele mai repede şi să ajungi mai repede la bibliotecă.
16) Într-un final, ajungi. Cobori din mijlocul de transport, fugi cu paşi mari spre bibliotecă şi… Supriză! E în renovare! Dezamăgită, o iei pe jos spre cămine, înjurând în gând de 3xps (=trei ori pe secundă), te mai învârţi prin piaţa centrală, fugi de porumbei ca de dracu’ (nu de alta, dar au prostul obicei de a-şi face nevoile pe hainele negre din piele), te pierzi printr-un supermarket şi constaţi la final că nu acceptă plată cu cardul, fugi la card, scoţi bani, te întorci după cumpărături, ajungi la cămin făcând acelaşi slalom printre maşini şi deja e amiază.
17) Colega cafegistă doarme în continuare, în cămin deja e agitaţie iar tu ai prea mulţi nervi pentru a mai reuşi să adormi. Îţi faci o salată şi te pregăteşti pentru cursul de 3 ore, se termină şi el, te uiţi la ceas şi îţi zici „I’m a survivor!„.
18) Se face seară, ieşi la o altă cafea cu vreun coleg/amic/frate de cruce, te mai cerţi la telefon cu vreo altă voce masculină şi deja e noapte în toată regula.
19) Ajungi din nou la cămin, colega abia s-a trezit şi se pregăteşte să plece în vreun club sau într-un bar pentru doza zilnică de socializare, iar tu te aşezi la laptop şi începi căutarea pe google, doar mâine ai proiect şi nu ai pregătit nimic. Va fi o noapte lungă…
20) Deja ai trecut într-a doua zi „perfectă”, însă partea bună e că ai găsit materiale, iar duşurile sunt libere la 4 dimineaţa. 🙂

* * *
Somebody stop me! 🙂

Comments
One Response to “O zi perfecta in 20 de pasi (varianta cămin)”
Trackbacks
Check out what others are saying...


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: