Dialog despre istorie intre bunica si nepot

(A trecut ceva timp până mi-am găsit cuvintele să scriu povestea asta… )

sursa aici

Aşteptam să vină un mijloc de transport în comun. Stăteam în staţie, parcă nu mai aveam răbdare şi trecuseră douăzeci de minute de aşteptare infernală: soarele mă ardea dureros pe faţă, vântul îmi usca şi mai mult chipul, părul neprins se ridica a revoltă. Eram uscată, nedormită, cafeaua nebăută.
„Trec toate”, mi-am zis.
„De fapt, trec toate până vine afurisitul ăla de şofer, naiba să-l ia de 6. Totuşi, să nu-l ia înainte de a mă duce înapoi acasă”. Băteam furioasă din picior, simţeam nevoia să-mi scot mâinile din buzunar şi să-mi verific pulsul. „Mai trăiesc sau m-am dus la dracu’? Mda, trăieşti. Proasto!”
Piaţa din Alexandru e furioasă în zilele de sărbătoare. Într-un final a venit şi maşina. Am încurcat, evident, maşinile şi m-am trezit că fac turul oraşului în 28, când de fapt trebuia să ajung în maxim 10 minute acasă. Aş fi mers pe jos, dar eram grăbită… Nimic nu mai putea fi făcut acum, aşa că m-am aşezat pe scaunul din capăt, ruptă parcă de centrul maşinii aglomerat de călători fără destinaţie. Iar în faţa mea, m-am nimerit cu o bunică şi un nepot de-o şchioapă. Mai mult de 8 ani nu i-aş fi dat. De fapt, nici nu avea.
Mă gândeam că o bunică vorbeşte cu nepotul despre mama, tata, despre dulciuri sau ce să-i mai facă bun, mâncare, plimbări. Însă dialogul lor a fost un şoc, nu-mi venea să cred că un copil de 8 ani ştia mai multe decât un elev de liceu din zilele noastre. Începeam serios să mă intreb dacă eram eu cea care auzea aiurea sau dacă micuţul aparţinea unei alte lumi.

„- Ce materie ai mâine?, îl întrebă bunica.
– Am mate abecedar, răspunse copilul.
– Mate ABC? Ce e aia?
– Mate a-be-ce-dar, buni. E matematică pentru cei mici.
– Ah, m-ai speriat, băiete. Nu ştiam ce matematică vă mai bagă ăştia pe cap!
– Nu, buni, e mate faină. Uite, zise copilul deschizând o cărţulie destul de grea, dar colorată, ne învaţă să adunăm, să împărţim. Nu-i aşa că e frumoasă cartea?
– Ce, doamne-mă fereşte e aia, copilule? Aia nu e de nivelul tău!, zise bătrâna pe un ton iritant.
– Păi ceilalţi copii nu sunt la nivelul meu, răspunse copilul cu capul aplecat, ca şi cum ar fi fost vina lui.
– Ia, să vedem, mai ţii minte din Istorie ce te-am învăţat?
– Da, buni! Întreabă-mă!
– Hai să o luăm pe epoci: care e prima epocă?
– Epoca pietrei, buni.
– Bun, dar e mare perioada.
– Da, suuuute de ani.
– Ce mai ştii despre ea?
– Păi, la început oamenii mâncau carne crudă. Şi aveau unelte de piatră, se băteau cu animalele mari şi mureau. Trăiau în caverne.
– Da, dragu’ mamii, erau retardaţi.
– Cum sunt copiii ăia de vis-a-vis din bloc?
– Da, mamă, ca ei. Şi auzi, ce descoperiri au făcut oamenii în epoca aia?
– Ăăă… multe…
– Da, multe, dar ce?
– Nu mai ştiu buni, am un lapsus…
– Prostule, aseară ţi-am zis că au descoperit focul.
– Aaa, da, focul.
– Şi au scăpat carnea în foc şi…
– Au mâncat grătare!
– Da, puiu’ mamii, multe grătare. Şi au descoperit metale şi arginturi şi aur!
– Au devenit bogaţi, buni?
– Unii, alţii nu au fost aşa norocoşi.
– Şi cărţi au descoperit, buni?
– Nu, dragule, fără cărţi. Erau încuiaţi. Desenau pe pereţi.
– Şi cei bogaţi au devenit faraoni în epoca viitoare, nu?
– Da!
– Şi cei săraci au devenit sclavi …
– Da! Şi cum se cheamă epoca?
– Epoca Sclavagistă, bunico!
– Bravo! Şi apoi, apoi ce a urmat?
– Păi s-au mutat la castel cei bogaţi. Cu feude!
– Bravo! Şi cei săraci?
– Cei săraci au început să lucreze pentru bogaţii de la curte. Au muncit muuuult, buni, zise copilul iarăşi trist, de parcă ar fi fost vina lui că istoria nu a fost egală cu toţi.
– Da, dragu’ mamii. Aşa e! Au muncit, dar le-a fost mai bine mai târziu.
– Au învăţat să scrie cărţi bune, nu-i aşa? Manufacturi le zice. Şi au ajuns capitalişti, uite, au maşini mecanice.
– Da, dragu’ mamii. Au ajuns departe.
– Munca e brăţară de aur, nu, buni?
– Da, este.
– Auzi, da’ mulţi oameni au fost răi cu cei care lucrau şi erau harnici.
– Cine? întrebă bunica, făcându-i jocul copilului.
– Păi uite, Lenin, Stalin, Hitler.
– Cine-s ăştia?
– Păi Lenin nu a fost un om rău, dar’ Stalin a fost. A ucis mulţi. Era SOVIETIC!
– Da, era. A murit.
– Şi Hitler a fost rău. A ucis mulţi oameni!
– I-a ucis pe toţi?
– Nu, nu, doar pe evrei şi ţigani!
– De ce i-a ucis? întrebă iarăşi bătrâna.
– Pentru că nu erau blonzi şi nu aveau ochii albaştri şi pentru că aveau mulţi bani!
– Bravo, dragu’ de tine!
– Da, păi, erau oameni răi care au ajuns să conducă lumea. Şi încă o conduc, nu ei, alţii mai răi. Buni, e rău. Când voi fi mare, vreau să mă fac om bun!
– Bine, dragul bunicii, hai să coborâm la florărie aici şi să luăm flori.
– Hai să luăm, buni, că e frumos azi! ”

Şi au coborât din microbuz. Imediat la următoarea staţie am coborât şi eu. Timpul s-a scurs atât de repede. E ciudat cum un copil atât de mic ştie atât de multe. Şi simte atât de intens tot ceea ce ştie, de parcă ar fi trăit acolo în trecut.
Îmi venea să plâng pentru că era conştient de răutate, greşeală omenească, putere şi efecte negative. Şi totuşi, deşi ştia că cei bogaţi stăteau în castele, aveau maşini mecanice, aveau tot câştigat prin nedreptate, el voia să se facă om bun atunci când o să crească mare, să muncească, nu să primească totul de-a gata.
Mă întreb, oare mai târziu o să aibă sufletul la fel de inocent şi nepătat de falsuri, societatea o să-l sprijine sau va deveni şi el om mare şi ignorant?

* * *
Sometimes I’m tired of black and white.
Somebody show me the colours of light…

Anunțuri
Comments
7 Responses to “Dialog despre istorie intre bunica si nepot”
  1. Mammadou spune:

    There are lots of kids like this one,we just don’t see them too often on TV or in newspapers,cause they don’t sell as the kids who do other stuff.That’s why it’s more likely to meet one in a bus/train/metro than in a news show.A kid should know stuff about the world where he lives in.Should know what has been so he can be ready for what will be.
    Many kids today and also adults forget how things are made.We live in a cash&carry world and we pay as we go,just picking stuff from a shelf which is sometimes real,sometimes not,sometimes paying with credit cards…sometimes with broken feelings or hopes. I would quote Rudyard Kipling’s poem,”If”, if I were to answer to your last question about the society which changes people. Maybe this kid will make it past the clutches of a black and white society.

  2. anti-bunicute spune:

    Unde-i lupul cand ai nevoie de el? 😀

  3. Roxana spune:

    @Mammadou: copilul acela avea multe de spus şi era foarte receptiv. Asta înseamnă precocitate. DAr, vezi tu, pe lângă informaţie, el preia şi încărcătura negativă. 😦
    @anti-bunicuţe: lupul? gone he is. :))

  4. Mammadou spune:

    @Roxana: privind optimist situatia, daca intr-adevar copilul e suficient de inteligent sa absoarba asa multa informatie, in scurt timp ar trebui sa-si dezvolte si niste filtre pentru ceea ce absoarbe.

  5. Roxana spune:

    @Mammadou: spune-i unui copil de 8 ani să facă operaţii logice şi sincretice. Nicio şansă, oricât ar fi de inteligent, încă e în perioada copilăriei. 😦

  6. Drace spune:

    Nu câştigai mai mult timp dacă coborai la prima si te întorceai pe jos o statie?

  7. Roxana spune:

    Drace :

    Nu câştigai mai mult timp dacă coborai la prima si te întorceai pe jos o statie?

    Da, dar am câştigat mărturia la acea discuţie, deci nu este totul pierdut. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: