Iarnă şi copilărie. Magii ascunse în noi

Exerciţiu de memorie, dragii mei.
Iarnă şi copilărie. Magii ascunse în noi – Acesta este „headline”-ul de azi.
Hai să ne amintim de momentele din copilărie, să ne răscolim frumuseţile trecutului nostru şi să vedem cum arăta iarna prin ochii copiilor din noi.
Personal, îmi amintesc că detestam luna noiembrie: era acea lună confuză, între toamnă şi iarnă, cu vânt puternic.

Şi, între noi fie vorba, nu am fost niciodată fană căciulă. Detestam faptul că trebuia să mă îmbrac cu haine semi-groase, cu o căciulă imensă pe cap, să-mi feresc fruntea şi urechile de frig.
Însă luna decembrie era preferata mea şi a tuturor copiilor:
* venea iarna, zăpadă din plin;
* venea Moş Nicolae;
* venea vacanţa de iarnă;
* se încheia trimestrul 1 (pentru cei ce facem parte dintre norocoşii care au prins sistemul cu trimestre);
* venea Moş Crăciun;
* împodobeam bradul şi casa era în spirit de sărbătoare;
* mergeam, după caz, cu colinda, cu uratul şi făceam bani pentru ciocolată şi bomboane;
* mama gătea şi experimenta cele mai delicioase prăjituri;
* oamenii păreau mult mai veseli pe stradă, iar casele, dealurile ori munţii acoperiţi de zăpadă îţi dădeau impresia unui tablou rupt din basme;
* făceam îngeraşi de zăpadă, ne bulgăream, ne construiam „turnuri” din gheaţă, mergeam la patinoar seară de seară;
* purtam toţi salopete groase şi impermeabile la săniuş ori când ne dădeam cu sacul pe pârtie;
* aveam bujori în obraji în mod natural;
* scoteam limba şi încercam să mâncăm fulgii de nea;
* eram fericiţi că vin sărbătorile de iarnă şi aveam motive să iubim acest anotimp.

Îmi amintesc de momentul în care venea preotul şi se uita la mine: „Ce mare ai crescut, Roxana!”. De fapt, preotul întotdeauna a fost un mincinos: nu creşteam atât de mare, poate doar 1-2 cm/an.
Apoi, tristeţe mare: se terminau prăjiturile din casă. Deja era semnalul de alarmă că se termină vacanţa şi începe grădiniţa sau şcoala. Tristeţe mare pe sufletul meu, nu mai dormeam până târziu.
Însă momentele în care adormeam sub brad, aşteptându-l pe Moş Crăciun ori cu papucii în braţe, aşteptând să vină Moş Nicolae să-mi aducă ceva bun şi drăguţ sunt de neuitat.

Astăzi mergem pe stradă şi ne scuturăm papucii zgomotos de trotuar, de parcă zăpada ne-ar mânca, ne-ar otrăvi corpul. Nu atingem şi nu simţim răcoarea unui fulg. Închidem ochii atunci când ninge pentru a nu ne intra în ochi zăpadă, de parcă fulgii nu ar fi tot apă, de parcă organismul nostru nu ar avea în el tot apă.
Măştile noastre nu ne permit să zâmbim, nici măcar în timp ce aşteptăm să trecem strada la un semafor. Ne gândim la serviciu, la facultate, la orice altceva decât la un bulgăre de zăpadă sau un joc de iarnă.
Fetele îşi fac obrajii roşii, dar sunt falşi. Nu au culoarea naturală, combinaţia perfectă redată de sângele cald şi pielea moale intrată în reacţie cu fulgii de nea şi vântul din aer.
E un tablou trist, nicidecum rupt din basme. Poate doar din coşmaruri…
Şi te întrebi: „Unde au dispărut oare copiii?”

De aceea, ca viitor psiholog, vă sugerez să nu distrugeţi „vraja” anotimpurilor, dar mai ales a sărbătorilor de iarnă: copiii au nevoie să creadă că moşii există şi că cineva acolo, undeva, ştie tot ceea ce ei vor, că le îndeplineşte orice dorinţă. Iar copiii au multe dorinţe care nu pot fi toate îndeplinite, însă cele mai importante, cele pline de detalii trebuie neapărat respectate.
Copilăria oricărei persoane dintre noi ţine de micile detalii care fac diferenţa.
Fericirea e până la urmă un detaliu de care ţinem cont pe tot parcursul vieţii noastre, de la naştere, până la moarte, pentru că ea ne aduce cu un pas mai aproape de perfecţiune.
Aşa şi copiii: dacă li se dă atenţia necesară în frageda lor copilărie, dacă părintele rupe din timpul lui şi îl dedică studierii detaliilor propriului copil, atunci cu siguranţă copilăria devine amintirea celor mai frumoşi ani, lipsiţi de orice grijă, plini de căldură părintească şi de energie pozitivă.
Poate că trebuie să învăţăm cum să setăm ceasul astfel încât să ticăie mai lent, nu să ne dorim să atingem viteza sunetului.
Mă uit în urmă şi fac o comparaţie: mă apucă dorul de anii ’93-’97. Perioada asta mi s-a părut cea mai deosebită: grădiniţă şi primul an de şcoală generală.
Între 4 şi 8 ani este cea mai intensă perioadă a copilăriei şi trebuie să te bucuri din plin. Dacă ştii cum să-ţi trăieşti bucuriile atunci sau mai bine spus, dacă mami şi tati ştiu cum să-ţi arate partea frumoasă a acestor ani, atunci te poţi considera un om împlinit la maturitate.
Copilăria şi bucuriile dăruite de fiecare anotimp în parte sunt acele detalii de care fiecare dintre noi avem nevoie. Le-aş numi detalii fără de care nu te poţi lipsi.
Avem magia în noi, soluţia problemelor noastre şi totuşi întoarcem spatele şi refuzăm o viaţă frumoasă şi lipsită de griji pentru copilul din noi şi cel de lângă noi.
Şi-apoi ne plângem că vrem minuni şi nu avem, că vrem o viaţă frumoasă şi viaţa e grea.
Când oare am îmbătrânit atât de mult, încât am uitat complet de copilul din noi?
Şi de când iarna este otrăvitoare?

* * * * *
Vreau să ningă cu zâmbete…

Comments
7 Responses to “Iarnă şi copilărie. Magii ascunse în noi”
  1. Drace spune:

    Pe mine inca ma distreaza cand ninge si cred ca pe orcine…

  2. Roxana spune:

    Drace :

    Pe mine inca ma distreaza cand ninge si cred ca pe orcine…

    Mie una mi-e dor de o bulgareala si de un om de zapada.😀

  3. Un batranel cu chip drag
    A aparut la tine in prag,
    Sa nu-l gonesti ,e Mos Craciun
    Si iti aduce un an mai bun !
    Sfanta seara de Craciun,
    Langa brad si langa foc
    Sa iti aduca mult noroc!

    cu drag, strumfita cu esarfa ei colorata (www.questioare.com)

  4. krossfire spune:

    Fetele erau supuse si tratamentului cu zapada, adica frecus, o chestie la care n-am participat niciodata.

    Sarbatori copilaresti atunci🙂

  5. Roxana spune:

    krossfire :

    Fetele erau supuse si tratamentului cu zapada, adica frecus, o chestie la care n-am participat niciodata.

    Sarbatori copilaresti atunci :)

    Ah, ţin minte că prin clasa a 9-a am mâncat foarte multă zăpadă🙂.
    Mulţumesc pentru urare!🙂

  6. Mack spune:

    Iarna e delicioasa! Cu fulgi pufosi si reci, cu zapada care scartie, cu turta-cu-julfa si alba-ca-zapada, cu vin fiert sau nu, cu melodia de la Coca-Cola care mi-a intrat in cap de atatia ani si n-o mai pot scoate (Vin sarbatorile, vin sarbatorile…) Absolut delicioasa.

  7. Roxana spune:

    @Mack: demenţială iarna. Şi are gust a vin fiert cu scorţişoară sau a ceai cu miere.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: