Tablou

Imaginează-ţi:
E seară. Vântul ăsta e atât de tăios şi agresiv, încât până şi crengile care bat abuziv în geam caută adăpost. Ar vrea să le deschizi uşa şi să le inviţi la căldură. Plânge noaptea şi sunetele îngheaţă înspre pădure.
La marginea ei, o casă cu faţadă portocalie întâmpină singurătatea. O lumină pală răzbate prin obloane, strop cu strop, rază cu rază. Zăpada din exteriorul casei străluceşte, de parcă mii de licurici s-au aşezat, în prag de sărbătoare, la o horă şi-acum joacă în jurul adăpostului luminat ca un foc mocnit de tabără .
Lângă casă, o fântână din piatră veche te scoate din monotonia peisajului. Lângă ea, un câine zgribulit îi dă suspicios târcoale.
Undeva, de la intrare, se poate zări prin fereastra mare, o formă de om. E o fată, singură şi tristă.Stă la un birou din lemn masiv şi scrie ceva la lumina chioară a unei veioze – sursa focului în jurul căruia dansau licuricii de zăpadă.
Scrie de atâta vreme, să fi trecut vreo câteva ore bune de când o admiri. Undeva, pe la picioare i s-a adunat un teanc de hârtii mototolite şi pătate de cerneală. D ce scrie? Cui îi scrie? De ce e singură? De ce plânge? De ce nu se mişcă?
Toate sunt întrebări retorice. Ţi le pui singur, fără a şti vreun răspuns. De fapt, ele oricum nu au vreun răspuns. Eşti exterior lumii ei, aşa că tot ce poţi face e să te întrebi „de ce”-uri şi să te frămânţi în van.
Uneori e atâta tensiune în casa părăsită, încât până şi veioza i se mai stinge. Lumina pâlpâie şi se întrerupe constant. Şi totuşi mâna ei scrie chiar şi pe întuneric. Auzi cum rupe filă după filă, cum face un bulgăre de hârtie şi-l aruncă la picioare.
Dacă o strigi, nu îţi răspunde. Dacă o asculţi, nu vorbeşte. Dacă vorbeşti, nu te aude. Dacă te mişti totuşi, se mişcă şi ea. La mimici răspunde prin mimici.
Încerci să-i faci cu mâna şi, dacă te laşi când pe stânga, când pe dreapta, îţi face şi ea înapoi.
Te atrage atât de mult fiinţa asta stranie, cu chip uman, deşi nu-i poţi desluşi detaliile, ci doar ansamblul ei.
Dar hai, trezeşte-te, deja te uiţi de patru ore la tabloul pictorului anonim…

Comments
6 Responses to “Tablou”
  1. Mammadou spune:

    Peisajul mi-aduce aminte de pastelurile lui Alecsandri…si cum aud vantul afara parca ma duce gandul undeva pe langa casa parasita. Se spune ca toate casele parasite ascund fantome si spirite rele, insa spiritele rele pot fi invinse prin sentimente. Raul nu e capabil sa iubeasca,pentru ca asta l-ar face sa nu mai fie rau.
    De multe ori avem sentimentul ca ne uitam la cei de langa noi ca printr-un ecran de sticla…mintea noastra intinde uneori o mana care nu reuseste sa treaca prin acel ecran…care e facut din diverse nimicuri si neputinte omenesti: din ura,din teama, din nestiinta,intoleranta si multe altele. Insa cand intervin sentimente, culorile tabloului se schimba, la fel cum semnificatia unui tablou de Kandinsky se spune ca se schimba in functie de cel care-l priveste. Poate viata e un tablou continuu,pe care fiecare-l picteaza folosindu-si talentele cu care a fost inzestrat. Daca ar fi sa-l credem pe Robert Musil exista si oameni fara calitati, care nu isi pot realiza propriul tablou…si atunci il strica pe al altora.
    Imi vine cateodata sa iau un ciocan si sa sparg barierele astea care despart oamenii unul de altul.Totul ar fi mult mai agreabil asa, insa si-ar pierde din farmec,parca ar fi prea usor…

  2. the dark side I sense in me spune:

    „Good is a point of view, Anakin”…zise Palpatine in Starwars ep. 3.

    La fel e valabil si pt „rau”…cat despre spart capul, adica barierele oamenilor :D, chiar sunt curios cum ar fi intr-o lume ca aceea despre care canta Beatles…”yellow submarine”, scufundat de un „black submarine” nemtesc sau rus…”imagine all the people, living for today…” uuups, melodia dureaza doar 3 minute si s-a cam terminat de-acu 😀 … cateodata te cam saturi sa NU fie prea usor, mai ales cand greul vine din cauza la ce ai in spate, ca te musca altii de cur si nu poti inainta, nu datorita obstacolelor din fata ta.

    Mammadou, cand ai sa cresti mare si ai sa ajungi Schumacher (ca in reclama) si o sa te tamponeze altii, sa incerci totusi sa-ti aduci aminte cum e sa privesti un tablou sau sa te lasi patruns(a) de o melodie deosebita. Altfel o sa ajungi inconjurat de bariere (ziduri) inalte, o sa fii atent doar sa nu treaca nimeni de bariere si in felul asta n-ai sa mai vezi nici tu nimic.

  3. Roxana spune:

    Mammadou :

    Imi vine cateodata sa iau un ciocan si sa sparg barierele astea care despart oamenii unul de altul.

    Uneori, barierele unesc, să ştii.

    the dark side I sense in me :

    “Good is a point of view, Anakin”…zise Palpatine in Starwars ep. 3.

    .

    May the dark side be with you, my brother. 🙂

  4. ai o leapşă la mine pe blog, mi-ar plăcea s-o onorezi. mulţumesc mult, Rox.

  5. krossfire spune:

    Si deodata, ce sa fie ? O chitara electrica ! (My special ending)

  6. Roxana spune:

    krossfire :

    Si deodata, ce sa fie ? O chitara electrica ! (My special ending)

    Hmm, am doar acustică, but I can manage. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: