Camera de cămin – un fel de masă rotundă

Atenţie! Dacă eşti sensibil(ă) sau te identifici cu unul dintre personajele de mai jos, recomand să te abţii de la a citi acest articol. 😉

* * *

Consideră că e o simplă continuare de aici.
Vei afla pe parcurs de ce camera de cămin este percepută ca fiind o „masă rotundă”.
După ce te-ai plictisit printre miile de studenţi înghesuiţi în Aula Magna mai ceva ca sardinele într-o conservă, va trebui să-ţi croieşti drumul spre ieşire.
„Croieşte-ţi altă soartă” în varianta imn studenţesc ar suna bine, să ştii.
Presupunem că ai reuşit să ieşi din Amfiteatru, că discursul primarului nu te-a plictisit până la refuz, că mirosul tonelor de parfum aplicate de studente nu te-a năucit (în cel mai negativ mod posibil).
Ai ieşit. Pupi pământul în semn de sweet freedom.
Sărim peste capitolul emoţionanta primă zi de boboceală studenţească.
Vine, în mod inevitabil, seara. Vă adunaţi toţi/toate în camera de cămin. Aici ai să observi, dacă ai „ochiul” format, tot felul de măşti. La dracu, şi ce bine le poartă unii luni de zile.
Te-ai nimerit, pentru că eşti boboc, pe patul de sus, în cameră cu mulţi studenţi mai mari decât tine. Fericit fie momentul dacă eşti intr-o cameră cu boboci la fel de dezorientaţi. Dar asta nu se va întâmpla.
Bun, cum ziceam, nimereşti în cameră cu 2-3 studenţi/studente mai mari şi 1-2 studenţi/studente de vârsta ta. Mergem pe episodul ăsta, ok?
Când ţi-e lumea mai dragă si vrei să te schimbi din hainele de zi (purtate o zi întreagă), optând pentru o pereche de pantaloni largi şi comozi şi un tricou XXL, larg şi el, intră, SURPRIZĂ, prietenii colegilor mai mari.
Din limbajul cotidian îţi poţi da seama că nu vei scăpa de „iniţiere”. Dacă sunt doar băieţi, o să înjuraţi şi o să vă treceţi în revistă pronunţarea a cel puţin o dată pe minut a cuvântului magic: **** .
Dacă sunt doar fete, probabil că îţi va veni să te dai cu capul de pereţi. Oricum, din „fată” nu vei ieşi prea curând.
Situaţia e ceva mai veselă dacă vizitatorii sunt de ambele sexe: se încinge o discuţie pe domenii variate, de la facultate, la „what you did last summer”.
Dacă eşti fată, tipul cu pantaloni strâmţi şi faţă de gay (e un must-have într-un grup compact) se va da la tine, apelând la latura ta sensibilă. Fiind un suflet fraged, nevinovat, tras cu forţa în lumea asta prea puţin justă, işi caută sufletul-pereche, pe care il zăreşte în tine. Touching, până aici. Daaaar, vine partea frumoasă: percepţia asupra sufletului-pereche. Şi aici vine porţia de râs:
„Caut şi eu o fată, aşa ca tine, să aibă grijă de mine, să mai calce o rufă, să mai spele, ceva mâncare nu strică…”
Eu îţi recomand să te abţii de la porniri dubioase, deşi în cazul tău, sincer şi eu i-aş da în cap cu tigaia pentru cartofi prăjiţi. Abţine-te totuşi, nu uita să fii „o lady„, vorba lui Candace Simpson-Gilles.
Bun, te-ai abţinut. Treci cu vederea, îl tai doar cu o replică acidă şi n-are să te mai bată la cap până la următoarele vizite în cameră (destul de dese, te asigur).
Colegii mai mari adesea vor folosi un accent cu uşoare rezonanţe bucureştene (nu că aş avea ceva cu ei, însă accentul acela forţat de „corect gramatical” mă duce cu gândul la unii cetăţeni ai capitalei). Să nu ai pretenţii de la studenţii mai mari, uneori pot fi la fel de falşi în gândire şi în gesturi precum cei de vârsta ta. Fiecare purtăm o mască cotidiană, nici ei nu fac excepţie.
Dacă îi laşi să te ia peste picior eşti un fraier sau o fraieră, după caz.
Nu ştiu de ce unii boboci se simt inferiori, doar pentru că nu au luat contact cu facultatea încă din prima zi. NU! Nu îi laşi să te calce în picioare, ne-am înţeles? Vei descoperi că unii, deşi sunt în anii terminali, încă nu au descoperit că au creier. Sau nu i-au atribuit vreo utilitate.
Revenim la episodul „cunoaşterea prietenilor colegilor de cameră”. Se vor prezenta, cum ziceam, în aşa fel încât să te „dea pe spate”. Nu prea vor reuşi, dar tu prefă-te că ai înţeles şi exclamează un „uau, super!” cât mai bine mimat.
Apoi se va ajunge la discuţii despre facultate. Pentru că se cred tari, nu vor folosi apelative gen „domn profesor X-ulescu”, îşi vor permite, atât timp cât proful nu îi aude, să i se adreseze pe nume.
„Păi ce? Gheorg e super băiatu’, am ieşit la bere, ne-a făcut cunoştinţă cu gagică-sa”. De fapt, Gheorg are vreo 58 de ani, e profesor cu prestigiu, iar gagică-sa are şi ea vreo 55, pe puţin.
Tu schiţează un zâmbet tâmp, cât să se simtă şi ei bine. Aşa le intri în graţii. Nu se ştie dacă te vor ajuta vreodată ăştia mai mari, însă pe holul facultăţii dă bine când te salută gaşca de anul trei, nu? 😉
Preferabil ar fi să nu „rămâi la toate rece”, e bine să iei contact cu cât mai multe tipuri de oameni. Asta te ajută să îi recunoşti pe stradă, să le ştii punctele forte şi slabe, general vorbind. Vei şti cum să îi ocoleşti, ce să spui şi ce să nu spui de faţă cu ei. Trebuie să-i avem şi pe ei în viaţa noastră, nu?
O să fii uimit(ă), după caz, însă gaşca de ani terminali are şi oameni deştepţi. Ironic, unii preferă să aibă prin preajma lor şi specimene mai puţin evoluate.
Cu oamenii despre care-ţi vorbesc acum merită să vorbeşti mai mult decât „salut, pa”. Lor le poţi cere sfaturi, deşi oricum n-ai să le urmezi. Dar de la ei poţi învăţa cum să fii student cu cap, cum să ai timp de socializare, învăţat, distracţie. Oamenii ăştia au găsit cheia şi ştiu cum să aibă timp pentru toate.
Acum să nu-ţi imaginezi că doar tu eşti cel/cea care observă. Nu, nu suntem niciodată singuri. Aşa că vei fi şi tu studiat cu lupa de colegii mai mari, vei fi încadrat într-o categorie. Dacă au greşit, trebuie să le dovedeşti asta. Dacă au nimerit, atunci te poţi bucura de căldura lor ori de răceala cu care vei fi tratat.
Voi reveni cu lecţii privind viaţa de cămin.
Până atunci, un mic sfat: ai grijă ce haine ai în dulap şi cum le aranjezi. Asta spune multe despre gusturile şi igiena personală.

You are being watched! 😉

Comments
15 Responses to “Camera de cămin – un fel de masă rotundă”
  1. myhay_08 spune:

    :)) Sincer nu te supara ca rad pana la lacrimi insa imi aduce aminte de zilele in care eu vroiam la liceul militar si mama imi tocea o intreaga teorie asemanatoare… >Dar vremurile-s de mult apuse … |Cuvintele de prea mult timp spuse |… |Acum suntem decani de varsta |… |Dar mirosul bobocilor intre noi persista| (am incropit pe moment sper sa faca impresie buna :)) ca voi fi boboc vrodata…) probabil o s-o continui altadata , se observa oricum ca rimele si toate cele sunt fortate putin si nu sunt tocmai inspirat azi… frumos articol … imi place ca te-ai gandit si la cei ce-au sa sufere………

  2. Mammadou spune:

    E destul de corecta impartirea pe categorii :)) Pot sa spun ca am avut de-a face aproape cu toate tipurile de persoane descrise…insa nu m-am simtit niciodata asa cum cred ca se simte un boboc.Poate pentru ca in unele privinte aveam experienta. In primul an e foarte important ce prieteni iti faci,probabil cu ei ramai toata facultatea. Pentru ca mi-am amintit de Papillon…o camera de camin mie mi se pare ca seamana cu un gourbi de pe Insula Royale. De altfel si unele activitati sunt similare…

  3. Roxana spune:

    @Mihai: intotdeauna ma gandesc si la nefericiti. 🙂
    @Mammadou: Gourbi nu erau pe „mancatoarea de oameni”? stai ca le incurc, la dracu. 🙂

  4. Mammadou spune:

    @Roxana: Gourbi-urile erau in Insula Royale. Papillon era in gourbi cu Grandet,Galgani si Mathieu Carbonieri,pana a fost ucis Carbonieri. „Mancatoarea de oameni” era o carcera,deci nu erau gourbi-uri acolo, only solitary confinement.

  5. Drace spune:

    Haha, cum e accentul de bucurestean?

  6. Roxana spune:

    @Mammadou: hmm… si eu de ce le incurcam mereu? 🙂

  7. Roxana spune:

    @Drace: n-ai vrea sa stii. 🙂 sper ca tu si kross nu il aveti.
    Stii tentativele alea de gramatica corecta? „pă mine”, „care este”, „majoritatea erau”,”decât” în locul lui „doar”. Eh…:)

  8. krossfire spune:

    Am evitat-o si o voi evita in continuare. Thank God or my parents.

  9. Drace spune:

    Nu am decat sa te contrazic! 😛 Chiar imi place uneori sa folosesc decat in loc de doar, imi curge prin vine. :))

  10. myhay08 spune:

    @ accentu bucurestean Lol aveam accentul de bucurestean acum vreo 11 ani sau asa ceva, cand ma uitam mult la tv, urmaream emisiuni politice pe la 4 ani (cred…) si aveam un tic vorbal de-a vorbii „corect” sau ma rog, ce mi se parea mie corect pe-atunci lucruri de genu „si iliescu A ZIS” „si petre roman A FACUT” … si asa mai departe, asa ca nu stiu ce sa zic, accentu bucurestean se poate vedea din mai multe puncte de vedere, ca sa nu mai vorbim de ticurile verbale cu „fusei, facui, dresei…” si de frumosul si nemuritorul „Bre!” da din cate imi aduc aminte nu despre accent ai scris nu ?

  11. Drace spune:

    Hahahaha, Myhay08, fusei, dresei, fui, etc, nu sunt ticuri verbale, e perfectul simplu, i se mai spune si perfectul oltenesc, cam singura zona a tarii unde mai este folosit, e foarte util, imi place mult pentru ca spune doua lucruri in acelasi timp, si anume arata atat ca a fost savarsita o actiune, cat si faptul ca s-a intamplat recent. 🙂

  12. Roxana spune:

    are bune si rele, sa stii. 🙂

  13. Roxana spune:

    Drace, told ya, told ya. :))

  14. Roxana spune:

    @Mihai: n-ai inteles aluzia. 😐

  15. Roxana spune:

    @Drace: las-o ba ca merge-asa. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: