Autoterapii…

torn apart
In seara asta am realizat că dau uitării bucăţile frânte din inima mea. Le dau dracului prea uşor.
Acum îl am pe el, ce-i drept. Nu m-aş fi aşteptat să apară în viaţa mea şi să mă iubească aşa cum sunt: 90% defecte, 10% aspiraţie spre perfecţiune.
Şi el e perfect pentru mine prin imperfecţiunea lui.
E om, iar asta îmi place. Nu uită niciodată să mă uimească într-un mod plăcut cu un mesaj, cu un telefon, cu un e-mail.
Alteori îl simt cum se străduieşte să facă parte din viaţa mea. De fapt, să-mi rezerv din timp câteva minute şi pentru el. Şi i le dedic, ni le dedicăm, în fapt, asta înseamnă doi în unu: noi doi într-o speranţă.
Dar până să-l descopăr, de fapt, până să ne regăsim, eram pierdută nu printre rânduri, ci printre relaţii eşuate. Îmi amintesc cum încercam să mă îmbărbătez singură, prin articole scrise mai mult pentru mine decât pentru restul lumii.
Astăzi, de fapt un Ieri demult trecut, îmi spuneam că m-am închis în lumea mea, unde plouă, unde pot visa, pot zâmbi, pot asculta. Acolo îl aştept, acolo nu mai caut trecutul, căci resemnându-mă, voi avea timp pentru mine.
Era ultima oară când aveam să-mi mai creez a mia oară scenarii în care eu renunţ la un el, mă resemnez, el din trecut aprobă din cap şi trăim fericiţi până la adânci bătrâneţi (departe unul de celălalt.).
Şi aşa s-a întâmplat. Nu mai ştiu nimic de A. de câteva luni, probabil vor mai trece tot atâtea până va avea curaj să-mi spună că e fericit, acolo, departe de mine, departe de România.
Şi eu sunt fericită, de data asta nu mă mai mint, pentru că ne avem unul pe altul. Şi aşa o să rămânem cât timp există în noi sentimente.
Lui i-am dăruit ce bucăţi mi-au mai rămas din inimă şi acum îl văd cum încearcă să-mi asambleze puzzle-ul. Pentru prima oară îmi doresc să reuşească…

* * *
Mai avem trei luni până la răsărit, dragul meu.

Comments
5 Responses to “Autoterapii…”
  1. Mammadou spune:

    Desi puzzle-ul nu e usor si are multe piese…unele dintre ele trebuie recuperate din locuri intunecoase, unde au fost duse de vant precum frunzele intr-o seara de toamna, el va avea rabdarea sa le adune. Nu are nevoie de model pentru a reface puzzle-ul, piesele se imbina perfect si singure. Pe masura ce se contureaza puzzle-ul, apare imaginea lor ca intr-o oglinda.Cu el zambind uneori cand ea isi face griji,cu ea tinandu-l deoparte uneori. Pana la rasarit, vor fi ca ziua si noaptea, se privesc pentru o clipa,dar nu se pot atinge cu adevarat. Peste 3 luni…there will be a day without a night and a night without a day.

  2. krossfire spune:

    Chestia cu Romania nu e foarte greu de inteles🙂

  3. Roxana spune:

    @Mammadou: pana la rasarit vor fi trei luni de munca gre pentru amandoi.
    Merci pentru completare.🙂
    @Kross: Ah, da. Romania=o carte deschisa. Toti o pot lua, pot face ce vor cu ea si la final, toti o arunca in cosul de gunoi.🙂

  4. myhay_08 spune:

    Hehe, e greu la inceput, e frumos la mijloc , si e la fel de greu la despartire, dar un lucru trebuie sa-l invatam cu totii, sa ne „facem curaj” pentru a trece mai departe, putem considera viata ca pe un drum, sa zicem asfaltat. Il asfaltezi cu iubire, si pe masura ce treci prin diferite reltii, drumul tau se opreste, la fiecare in parte si fiecare el (in cazul meu EA) adauga o nota pesonala, care se vede pe masura ce parcurgi drumul, se vad materialele folosite, amestecurile care difera de fiecare data, compozitiile ce se schimba in timp… Toate acestea conteaza, nu stiu daca ati observat doamna Roxana (acum vorbesc din punct de vedere psihologic) dar deobicei persoanele care se concentreaza numai pe scoala la varsta adolescentei, si apoi in tinerete pe facultate, si nu au parte deloc de-o relatie, nu se descurca foarte bine, si de multe ori au parte de-un esec la prima relatie. Din diferite motive, cele mai bine cunoscute fiind ascultarea ghidajului parintilor si, neintelegerile cauzate de diferite motive, prea multe mame cresc copii singure sau cu un tata vitreg. ASta dat fiind faptul ca in tinerete s-au concentrat numai pe scoala. De aceea e bine sa ai parte de toate cele in viata astfel incat atunci cand zidul e prea solid, si viteza cu care rulezi pe propia autostrada e prea mare, sa ai sansa sa-l spargi sau sa nu te doara capul atunci cand te lovesti de el … Sper a sunt inteles, daca nu atunci pot da lamuriri oricand… ma gasiti aici sau pe mess/mail

  5. Roxana spune:

    @Mihai: nu-mi fa blogul chat. :)) i deserve better.
    Hai sa nu vorbim despre relatii si dragoste. N-am chef azi. Azi am chef sa rad.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: