[Dana6]O seară de muncă III

Încă două ore au trecut şi nu-mi vine să cred că nu am simţit povara acelor de ceas. Aproape am terminat articolul pe care şefa mi-l rupsese în faţă în urmă cu ceva timp. Mă simt bine în biroul ăsta, poate pentru prima oară după mult timp. Mi-am pus pe repeat o baladă, muzica mă ajută să mă relaxez.

Am terminat şi articolul, între timp. Ceasul îmi indică cinci.
Deja?
Fac o faţă de om prost pentru că nu-mi vine să dau crezare ochilor. După calculele mele, scorpia vine la birou în jurul lui opt, aşadar mai am vreo trei ore să scriu şi articolul pentru „azi”. De fapt, două ore, dacă ţin cont că la opt trebuie să fie deja în ziar, pagina doi.
Bun, două ore, Dana. Hai, ştiu că poţi, concentrează-te, inspiră, expiră şi dă-i bătaie!

Autoterapia începe să dea roade, degetele mi se supun fără nicio tentaţie de a apuca ceaşca de cafea. Picioarele stau ţepene, unul peste celălalt. Trupul nu simte nevoia să facă o pauză de la statul în scaun. Mintea mi-e mai limpede decât apa unui izvor de munte. Ochii sunt în siguranţă în spatele lentilelor verzui.
Îmbrăţişez tastatura cu buricele degetelor, trag laptopul mai aproape de mine şi o iau de la capăt.

Tac, tac. Tac, tac. Tac, tac. Deja am scris un paragraf de vreo zece rânduri. N-am timp să-l recitesc acum, voi trage o privire de ansamblu atunci când va fi gata.
Încă o oră s-a scurs şi eu tot scriu. Nu-mi vine să cred, parcă aş fi într-un vis. Doar că el nu e aici să mă vadă…
Ce faci? Ia şi scrie. Dacă o dai în reverii, eşti clar pierdută.

Îmi dau o palmă peste obrazul stâng şi reiau ultima frază scrisă: Ce viitor poate avea o societate în care niciunul dintre cei aflaţi la guvernare nu mişcă un deget pentru a remedia situaţia?
Încerc să nu implic prea multă subiectivitate în articol. Ştiu că pe blog am dreptul să fiu acidă şi să comentez politica de rahat din ţară. La fel şi în emisiunile dedicate tinerilor care abia au împlinit vârsta majoratului şi au drept de vot. Trebuie să-i orientăm, nu să-i dezorientăm, cum se întâmplă astăzi la noi.

Să fie clar, Dana, nu ai voie să fii subiectivă.
Dacă ai fler, ar trebui să ştii că e musai să urmăreşti întocmai ghidul ziaristului: fără atacuri la persoană, fără injurii, fără subiectivism exagerat.
Ceasul îmi bate a avertizare că e deja şapte. Noaptea s-a scurs la fel de repede ca şi cafeaua din ibric. Nu a mai rămas urmă de ele.

Ibricul zace gol, pe măsuţa ruginită de cafea. Îmi imaginez că masa aceea a fost cândva de argint. De fapt, probabil bătrâna care a cumpărat-o nu ştia că o masă de argint costă prea mult încât să-şi permită. O fi fost o tinichea ieftină, pe care, mai apoi, şefa a cumpărat-o pe nimic de la un second.
Noaptea s-a retras şi ea. Prin sticla stropită a ferestrelor răzbat raze reci de soare. Răsare şi el, dar de data asta n-am să-l mai blestem, cum făceam în alte dimineţi. De data asta am două articole scrise impecabil!

Cert este doar un singur fapt, acela că soarta eliberării lor stă în mâinile muncite ale unui om simplu în port, însă complex în gândire.
Punct. Am terminat în sfârşit. Mă uit la ceas, îmi indică un 07:05. Îmi las aceeaşi „amprentă” seacă pe articole: D.D.

Pun articolele pe un stick şi ies fulger din birou. Ajung cât ai clipi în faţa lui George, îl scutur fără pic de milă pentru somnul în care era cufundat. Se trezeşte nervos şi speriat. Mă priveşte fix vreme de câteva secunde, apoi îşi schimbă privirea în ceva mai blândă:

– Ah, tu erai. Credeam că e şefa.
– George, ‘neaţa. Rapid, am nevoie de ajutorul tău.
– Le-ai terminat?
– DA!
– Hmm… le-ai verificat?
– NU!
– Perfect! Dă-le-ncoa’.

Îi dau stick-ul, George se ocupă de tot şi în jumătate de oră vine cu un ziar proaspăt redactat. Hârtia încă e caldă şi se simte mirosul de hârtie. Mă uit la ziar, apoi la George, nu ştiu pe care să-l îmbrăţişez. Involuntar renunţ la îmbrăţişări, ar fi prea siropoase. Îi strâng mâna colegului de muncă, îi mulţumesc şi îl invit la masă cu Maia şi cu mine. Refuză amabil. Se întoarce la biroul lui şi îşi pune căştile mari pe urechi.

Mă întorc în biroul meu, ţin ziarul strâns în braţe, de parcă ar fi un copil mic ce are nevoie de protecţie. Mă privesc în oglinda crăpată pe jumătate care atârnă în dreapta mea, la intrare, agăţată într-un cui pe peretele galben-spălăcit. Am o faţă de om bolnav psihic. Zâmbesc. Tot a bolnav psihic arăt. Zâmbesc larg. E clar, am nevoie de o pauză, un concediu, cine ştie.

Mă aşez pe canapeaua din piele. Un arc mai tupeist mă împunge în coloană. Îl înjur, apoi îmi dau seama că am ajuns să înjur arcurile canapelei.
Trist…

Încep să râd zgomotos. Nu mă abţin, George nu mă aude, iar şefa nu vine până la opt. Îmi aduc aminte de ceas. Îl verific. Îmi indică opt fără zece minute.
Ah, mai am timp să-mi citesc pagina.
Arunc o privire de ansamblu ziarului din mână. Apoi, cu îndrăzneală, îl deschid la pagina doi.

Citesc titlul, scris cu caractere mari, îngroşate:
Societate blestemată, cetăţeni damnaţi
Îmi pare că titlul e puţin cam extrem, însă nu sunt dezamăgită de mine însămi. În fond, criza din ţară e la fel de extremă, aşa că îşi merită un astfel de titlu.
Citesc apoi conţinutul. Pe măsură ce termin fiecare paragraf, chipul îmi afişează un zâmbet din ce în ce mai plin de viaţă. Sunt mulţumită de ceea ce am scris. Pentru prima oară după multe luni, sunt mulţumită.

Pe fundal îmi cântă Scorpions – Send me an angel. În aceeaşi clipă termin şi eu de citit articolele, aranjez paginile ziarului şi mă ridic. Mă las purtată pe versurile melodiei:
Here I am, will you send me an angel
Here I am in the land of the morning star
Here I am, will you send me an angel
.

Uşa se deschide şi şefa îşi face apariţia.
Proasta naibii, mi-a întrerupt unicul meu moment de linişte…

* * *
(va urma…)

Anunțuri
Comments
4 Responses to “[Dana6]O seară de muncă III”
  1. Mammadou spune:

    La notte e il giorno perfetto…si ne da uneori sansa sa indreptam ce-am gresit in timpul zilei. Sau ceea ce altii cred ca am gresit. Articolul rupt si atitudinea „back to the drawing board” au pana la urma un efect benefic, desi dupa multe ore de munca in plus,aduc senzatia de multumire de sine. Intr-o stare de asteptare, longing for a lost dream that’s still hanging by a thread, asta e un fel de infuzie de energie, ca si cum ti-ai oferi un energizant care sa te faca sa mai treci peste o zi, peste o jignire din partea sefilor, peste o intamplare nefericita pe care nu ai cum sa o eviti si nici nu ai cum sa o eviti, cause you don’t give a damn about every stupid things that happens every stupid day.
    Non si vuole una cosa nuova, si desidera una cosa vecchia indietro, vuoi che il tuo sogno indietro … ma sara solo un altro giorno …sperando che il tuo sogno arriverà attraverso l’antica porta e ti porterà via da tutte le piccole cose che tu chiami la tua vita senza di lui/lei.

  2. Roxana spune:

    Naturalmente, a volte il viaggio senza di lui è sbagliato.
    Dana sa, certo. 😛
    importante è avere il coraggio e l’ambizione.
    e un padrone cattivo, ma orice şut e un pas înainte, no?
    il dice che il cuore ha le sue vie nascoste… Dana o să reuşească să treacă peste obstacole, pentru că are acea inimă. 😀

  3. myhay_08 spune:

    Fabulos!!! am primit 20 de buzzuri de la diferite persoane, si altcineva mi-a umplut o casuta de mess cu buzuri in timp ce eu am recitit de vro 5 ori articolu asta :)) FABULOS ! Brava Roxana! Desi ma asteptam sa prind si-o parte din conflictul cu sefa, e bine si asa practic ne-ai lasat in suspans total. Si George ar fi trebuit sa accepte invitatia la masa, si sa fie lasat singur cu Dana, in timp ce Maia nu mai aparea, si-i suna in timpce acestia se jucau cu meniul si le spune ca nu mai vine…. si… si … si ……… si ma intid asa-i ?? :))

  4. Roxana spune:

    @Mihai: da, te íntinzi. Nu va fi nimic intre George si Dana. Never mix pleasure with work. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: