De ce iubesc oamenii?

Venice_Carnival___Masks_by_MassimilianoMarradi

( Iniţial voiam să fie o poezie, însă sunt sigură că nu mi-ar ajunge doar câteva versuri să exprim ceea ce simt.
Nu vreau să credeţi că m-am inspirat din Cărtărescu. Nu au nicio treabă cele scrise aici cu scriitorul.)

E simplu, mi-am pus întrebarea asta mereu: De ce iubesc oamenii?
Hai să tratez subiectul pe 2 părti:

1. De ce oamenii iubesc alţi oameni?

Dicţionarul îmi dă o definiţie a iubirii extrem de simpatică:
IUBÍR//E ~i f. 1) v. A IUBI și A SE IUBI. 2) Sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; dragoste; amor. 3) Atașament sufletesc (simpatie, prietenie, afecțiune) puternic față de cineva sau ceva. /v. a iubi
IUBÍ vb. v. dori, jindui, pofti, râvni, voi, vrea.

Spune cam tot, la o primă citire.
Dar oamenii sunt speciali, pentru că deşi sentimentul de iubire stă la baza unei relaţii, fiecare cuplu vrea să-şi dezvolte o oarecare autonomie de definiţia generală. Fiecare om vrea să iubească în felul lui şi îşi caută o persoană care să-i accepte acel fel. Avem nevoie de originalitate în tot ceea ce facem, aşa că avem nevoie de originalitate şi in tot ceea ce iubim. Altfel, riscăm să rutinăm conceptul de iubire şi să intervină plictiseala.
Aseară îmi împărtăşea prietenul meu motivul despărţirilor sale: plictiseala. Dacă transformăm iubirea în rutină, intervine plictiseala. Unii oameni sunt calmi şi răbdători ori se complac şi rezistă o viaţă întreagă lângă persoana iubită din rutină. Dar cum secolul al XXI-lea nu ne mai permite linişte, intervin factori psihologici care ne determină să nu mai fim calmi şi răbdători. Şi atunci divorţăm, ne despărţim, ne căutăm ceva care să aducă un strop de culoare, de originalitate în viaţa noastră. Iubirea s-ar zice că ar fi noutatea pe parcursul unei vieţi.
Şi tot nu am aflat de ce iubesc oamenii. Probabil pentru că se simt capabili…

2. De ce iubesc eu oamenii?
Pentru că fiecare e deosebit, e special prin felul lui de a fi. Ori poate pentru că fiecare din noi îşi doreşte să iubească şi să fie iubit. Aş fi ipocrită dacă aş spune că îi iubesc pe toţi. Să zicem că iubesc doar unul, însă restul se împart în categoria oamenilor pe care „îi îndrăgesc” sau „nu îi îndrăgesc”. Să nu vorbim de antipatii, situaţii de pe front şi războaie între personalităţile noastre, puternice sau mai puţin puternice.
Deşi nu am crezut niciodată în noroc sau în ghinion şi cred că fiecare îşi creează singur şansele de reuşită sau de nereuşită, există şi momente in care te simţi norocos în sensul de blessed. Binecuvântat, chiar dacă eşti creştin, ateu, budist, mahomedan sau altceva.
De ce ai fi norocos?
Pentru că te cunoaşte aşa cum nu te-au cunoscut alţii în ani de zile.
E mereu acolo, lângă tine, oricând, oricum, oriunde.
Te iubeşte aşa cum eşti.
Pentru că are grijă de tine şi nu-ţi sugerează nevoia unei schimbări.
Şi-ţi scrie în fiecare zi şi ştie să comunice.
Te completează în orice faci.
Are cap şi ştie să-l folosească.
Pentru că aveţi pasiuni comune şi totuşi sunteţi diferiţi.
Te-a găsit atunci când nu te aşteptai ca cineva să te caute sau să-ţi simtă lipsa.
Şi totuşi a simţit nevoia de tine, te-a găsit, ţi-a arătat că o relaţie poate avea la bază lucruri în comun şi nu diferenţe de la cer la pământ.
Pentru că aţi dat împreună o nouă definiţie conceptului de expectanţe şi poate pentru că vă simţiţi atât de umani iubind şi totuşi atât de diferiţi, de speciali.

Oamenii nu ar trebui să iubească platonic ori în umbra rutinei…

* * *
(Te iubesc azi mai mult decât ieri, dar mai puţin decât mâine.😉 )

Comments
8 Responses to “De ce iubesc oamenii?”
  1. Mammadou spune:

    Mie mi se pare normal sa te atraga oameni de la care ai ceva de invatat sau care te pot inspira prin experienta lor.Dar nu sunt de acord cu modelele (imi vin in minte niste versuri ale lui Terrence Jay: „At the feet of our heros,/We try hard to learn/ But the lesson is lost there /But the lesson is lost there/In the smoke and the mud/That we are one flesh, one breath, one life, one blood…”),deci uneori modelele aduc dezamagire atunci cand le vezi prabusindu-se de pe soclurile pe care le-ai ridicat…asa ca mai bine iti vezi de propriul drum in viata, fara sa te gandesti la altul care a reusit deja si care mai mult ca sigur nu se gandeste la tine.
    Cel putin la fel de gresit e sa ai pe cineva langa tine just for show off sau pentru ca se asorteaza cu masina sau statutul social. Cine gandeste asa…e pierdut. E ca si cum ti-ai accesoriza o tinuta pentru a se potrivi cu restaurantul in care urmeaza sa mergi.
    De multe ori am vazut o sclipire, un moment de pura calitate umana la oameni dintre cei mai de rand, care aveau in ei puterea sa se ridice,dar nu o faceau. Asta inseamna ca se poate intampla sa ratezi in viata daca ai ghinion.Nu un ghinion mare,e suficienta o chestie aparent neinsemnata… sa te nasti undeva unde sa nu ai posibilitati pentru educatie de exemplu,sau alte lucruri mici.O relatie,la fel ca si viata in general,e facuta din lucruri mici…din mesaje in miez de noapte,din plimbari sub clar de luna sau din boboci de trandafir proaspat culesi. Nu trebuie lasata rutina sa distruga lucrurile astea…de aceea e mai bine sa stii cand sa renunti decat sa-ti dai seama prea tarziu ca nu mai ai cum sa renunti.

  2. myhay_08 spune:

    well e prima data cand iti comentez pe blog, si-mi fac un obicei in chestia asta (vizitarea blogurilor noi fara a-mi crea unul… scuza e simpla „astept sa invat si apoi sa pun ceva frumos de tot la vedere :)) )

    Acu lasand glumele si introducerile alea pe care oricum nu le prea citim, adica pana la urma asta e magia „netului” anonimatul… dar am deviat …

    Oamenii iubesc, pentru ca vor sa se simta iubiti, crede-ma… si u iubesti, pentru ca iti place s-o faci …(desi de asta din urma nu sunt sigur )🙂

  3. @MAmmadou: încep să-ţi învăţ numele deja. Tocmai despre asta vorbeam şi eu: rutina distruge relaţii. Nu trebuie să lăsăm relaţia să cadă in extrema banalului. Trebuie mereu ceva nou. E ok să te obişnuieşti cu persoana iubită, însă mereu să cauţi acel plus, acea noutate în relaţie. Diversitatea e făuritoare de noi drumuri. Şi cu cât sunt mai multe în comun, cu atât e mai echilibrată tensiunea dintre doi îndrăgostiţi şi simţi stabilitate.
    Mă bucur să ştiu că în relaţia mea cu el avem de toate.
    Mă bucur să ştiu că există şi oameni care gândesc outside the box.

    @Mihai: Am amintit şi eu că oamenii iubesc şi aşteaptă să fie iubiţi. Şi iubesc şi eu pentru că simt că merită. Dacă nu ar merita, probabil legătura dintre mine şi el nu ar mai fi atât de specială.🙂

  4. krossfire spune:

    Daca zic : ”Pentru ca sunt niste maimute putin mai atasate” te supeeeri😛 ?

  5. @Kross: of course not. Darwin te-ar fi iubit şi în mormânt. :))

  6. krossfire spune:

    Nu Darwin, evolutionistii de dupa. Darwin a facut niste greselute pe-acolo😛

  7. @Kross: I still think that he would have loved you. :))
    Ok, atunci evoluţioniştii de după, în frunte cu Jane L.van Goodall, că doar a scris cu atâta patimă despre maimuţe, babuini şi cimpanzei .🙂

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] Uneori ţi se mai trage ţeapă, important e să înveţi din greşeli. 4. 28 august – De ce iubesc oamenii? – de plictiseală, draga mamii, din dorinţa de a nu fi singuri, din teama de a nu rămâne […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: