A pilgrimage to the past…

Pelerinaj în trecut…

Memories never fade, if you lock them inside your heart.

* * * * *
Uneori îmi vine să-mi iau cu mine strictul necesar şi să plec în lume. Parcă nu-mi mai pică bine să stau prea mult într-un loc în care mă cunoaşte lumea. Mă apucă dorul de Brugge. Străduţele acelea pavate cu piatră, nici urmă de maşini, doar biciclete şi trăsuri ori plimbări cu barca. Clădiri vechi, dar frumos conservate (se vede că belgienii ţin la istoria lor şi vor să o păstreze, nu să o distrugă ), construite din cărămidă roşie. Pasaje cu boltă aurie şi biserici simpatice, din care nu se aude slujba până în celălalt capăt. Belgienii îmi dau impresia de „what happens inside, stays inside”.

Au 3 limbi oficiale şi un dialect, pe cale să devină a patra limbă:  franceza, flamanda, germana şi olandeza. N-am să spun neerlandeză, pentru că pe asta o vorbesc cei din regiunea flamandă.
Au cea mai bună ciocolată din Europa, cel puţin.  Sunt un leagăn de istorie, curente artistice, artişti, scriitori.
Au verde belgian şi sunt civilizaţi. Bine, aspectul acesta nu-i împiedică pe ţiganii români să le facă o vizită şi nu ar trebui să te mire dacă vezi vreo ţigancă cu fustă colorată plimbăndu-se prin capitală.
Însă revenim la Brugge şi la dorul care m-a prins de orăşelul acela minuscul, dar imens în ochii vizitatorilor. Mi-e dor şi sper să-l vizitez din nou, cândva în viitorul apropiat.

* * * * *
Mi-e dor de evIQ. Şi de Tim-mates. Şi de Iaşi-mates. Pe ieşeni am să-i revăd curând, într-o lună. Ar fi cazul să se încheie vacanţa şi să mă apuc de treabă. Mi-e dor de Copou şi de parc, de balenă şi să trec seara pe lângă corpul A, să mă aşez cu prietenii pe băncile de la FEAA şi să privim cât de frumos e luminată Universitatea. Să mai aud noaptea la ora 12 ceasul, să râd de poliţiştii care ne privesc suspect sau de maşinile care fac întrecere pe bulevardul Carol. Să trec prin Piaţa Unirii şi să-i văd pe aurolaci cu pungile la gură, în faţa hotelului Astoria, privind prin geamul mare spre TV, unde se difuzează un meci de fotbal. Mi-e dor să mă plimb pe Ştefan cel Mare atunci cânde închisă circulaţia. Să fac o oprire în parcul din faţa Teatrului Naţional şi să privesc luminile. Şi-apoi să o luăm la pas repede spre Cub, să coborâm şi să ajungem în Tavernă, unde masa lungă din colţ ne aşteaptă mereu. Şi să vină băieţii şi să cânte, să cântăm şi noi cu ei. Mi-e dor să trag o fugă până la Palat ziua sau seara. Preferabil seara, e mai frumos luminat. Şi să-mi imaginez cum calc pe urmele domnitorilor şi domniţelor. Şi-apoi să mă pierd spre Luceafărul şi să mă aşez lângă fântână.
Sunt lucruri atât de banale poate, pentru unii, dar pentru mine sunt locuri încărcate de amintiri frumoase de-a lungul unui an…

* * * * *

Mi s-a făcut dor de Iaşi, aşa că am strâns toate fotografiile din cele 10 zile cu evIQ team şi am făcut un colaj. Iaşul e frumos, cu bune şi cu rele. Aşa că nu ar trebui criticat pentru ceea ce nu are, ci apreciat pentru ceea ce nu se mai găseşte nicăieri în ţară…

Comments
14 Responses to “A pilgrimage to the past…”
  1. Ana-Maria spune:

    yeap, nice pics.

    te rog, zi-mi si mie daca stii un test IQ relevant pe net…

  2. Ana-Maria spune:

    Ana-Maria :
    yeap, nice pics.
    te rog, zi-mi si mie daca stii un test IQ relevant pe net…

    [pff,nu pot sa dau edit]
    m-a rugat cineva si am banuit ca stii mai bine care-s prostii si care-s ok dintr-alea care apar pe gugal… sa nu stric imaginea omului de sine degeaba 😀

  3. @Anny: da. high iq society test. search pe google şi il găseşti. TA3 😉 e criminal.

  4. Ana-Maria spune:

    multumesc 😀

  5. krossfire spune:

    Uneori îmi vine să-mi iau cu mine strictul necesar şi să plec în lume. Parcă nu-mi mai pică bine să stau prea mult într-un loc în care mă cunoaşte lumea – Cam aceeasi chetie o simt si eu dar simt nevoia sa plec ceva mai pe bune 🙂

  6. @Kross: ştiu, cam acesta era şi mesajul. să plec pe bune din ţara asta acolo unde ştiu că voi fi apreciată cu adevărat şi unde am şanse să mă realizez pe toate planurile.

  7. krossfire spune:

    Meh, ai inceput sa scrii constant, trebuie sa-ti schimb categoria in blogroll dar pe moment imi e lene sa fac ordine 😛

  8. @kross: old master, i am honored. :))
    Scriu nu neapărat constant, cât ceva mai puţin abstract. Am început blogul pentru poezie şi proză, în final am continuat cu altceva. Cred că e normal…
    Nu pot să scriu o poezie/zi, însă un gând pe zi se poate. ;))
    Anyway, merci că îţi faci timp să mai citeşti pe aici articole şi să răspunzi. 😀

  9. Ana-Maria spune:

    te poti realiza pe toate planurile si aici si acolo. mai exact „acolo” unde? unde curge lapte si miere? peste tot e greu, peste tot sunt „tarani” si stereotipuri. trebuie doar sa-ti gasesti locul tau, nu trebuie sa fie faaar faaaar away, desi poate fi.

  10. Mammadou spune:

    Nu te poti realiza pe toate planurile „aici”,de fapt ar trebui sa spun „acolo” acuma.Peste tot e foarte greu,mult mai greu decat in Romania,dar daca ai curaj, esti sigur pe tine si pe ceea ce esti tu ca persoana, the sky is the limit.Poti reusi aproape oriunde ti se da o sansa. There’s a whole new world outside Romania and Eastern Europe,just grab it. Brugge este cel mai frumos oras din Belgia,poate un pic de concurenta cu Oostende sau Leuven…dar are ceva care il face sa fie special,sa fie „Venetia Nordului”. Belgienii nu s-ar atinge de el in ruptul capului, pentru ca reprezinta nu doar o atractie turistica,ci o parte din mandria nationala atat de specifica lor.Inseamna cultura, libertate(e orasul lui Jan Breydel), rezistenta in fata timpului si nu in ultimul rand…distractie.

  11. @Ana-Maria: Acolo însemnând în: Franţa, Belgia, Olanda, Germania, Anglia sau Statele Unite, acolo unde psihologia are chemare. În România nu aş vrea să mă îngrop. Pentru început trebuie totuşi ţintit sus. România va fi, poate, ok peste câţiva ani. Până atunci, nu vreau să mă ştiu sub papucul celor de la copsi.
    Merci oricum, ar trebui să le iau sub formă de încurajări, cred. Peste tot e aiurea. Nu am zis că va curge lapte şi miere. Sunt pregătită pentru ce e mai rău, departe de casă, de familie, de prieteni. Dar merită riscul, nu? 🙂

  12. @ Mammadou: de acord 100% cu tine. România nu e tărâmul făgăduinţei, nici Occidentul nu e, însă oferă mai multe decât o ţară care nu-şi sprijină tineretul. Oferă o şansă. Şi de cele mai multe ori, e tot ceea ce ai nevoie. O şansă să arăţi că poţi. Dacă reuşeşti, te întorci în ţară şi eşti kissed in the ass (că sunt domnişoară şi nu se cuvine să vorbesc porcos) pentru reuşita ta, de parcă are cineva nevoie să-ţi spună cât de grozav eşti.
    Şi Brugge a devenit şi oraşul meu de suflet. Va fi pentru mult timp.

  13. Ana-Maria spune:

    chiar nu stiu cum e cu psihologia in romania… oricum, bafta daca vrei sa pleci. fiecare are locul lui undeva, nimic nu e general valabil 🙂

  14. @ Ana-Maria: e foarte aiurea în ţară, regimuri feudale acolo „sus”. eh, cine ştie cunoaşte situaţia.
    Oricum, merci pentru gândurile bune. Succes şi ţie. Ai trecut în anul 2 de master, nu? Încă puţin şi termini. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: