Revelaţii

… sau când primeşti un şut in fund de la realitate.

Am să fiu FOARTE subiectivă, pesimisto-realistă şi pe final, optimistă as usual. Am să-mi înec amarul azi într-un post dedicat exclusiv MIE.
Mi-am luat-o! Şi rău de tot. Şi încep să cred că IQ-ul meu scade pe zi ce trece.
Cică acum un an eram puternică, frumoasă, deşteaptă, pregătită pentru orice, gata să înfrunt prostia oamenilor vitejeşte şi să mă auto-proclam cea Vitează.
FUCK IT! FUCK THAT!
După un an realizez că nu mai sunt ceea ce eram anul trecut.
Şi m-am schimbat la 180 de grade. Sad, but true, vorba unui prieten.
Şi credeam orbeşte în concepte-cheie precum prieteni, facultate, viaţă, familie. Şi acum realizez că:
* prietenii – vin şi pleacă. Nu ai cum să-i ţii lângă tine, dacă ei nu vor. Ultima oară mi-am primit porţia de dezamăgiri cu Bucureştiul. Ceea ce începe în Vama Veche, se sfârşeşte tot în Vama Veche. Concluzia mea.

* facultate – un paradis fictiv inexistent. Îţi imaginezi că e raiul pe pământ, că profii or să te aprecieze la valoarea ta, că vei avea libertate şi că te vei simţi mult mai matur în contextul în care vei fi cu persoane de acelaşi nivel. WRONG! Profii nu te vor aprecia. Dacă eşti bun, eşti un pericol pentru grupul vesel de expiraţi care nu se mai dau dusului de la catedră. Vulpile bătrâne vor susţine că „eşti tânăr, nu ai experienţă, nu meriţi aprecierea lor!”. Vei vrea poate să participi la conferinţe şi-ţi vei imagina că, deşi nu ai luat 10 la un examen la care toată lumea a copiat cu excepţia ta, proful te va îndruma în a scrie un articol şi a-l prezenta. NU! Ţi se va impune un copy/paste barbar din jurnalele ştiinţifice din Occident. Aşa că te vezi nevoită să renunţi la visul tău. Şi te trezeşti într-un final cu multe dureri de cap şi niciun paracetamol prin preajmă.

*viaţă – frumos concept în exterior, prea urât în interior. Cei slabi rezolvă rapid problema: una bucată lamă sau ustensilă tăioasă, eventual cu noduri şi materiale textile ca bonus şi voila: c’est fini! NU! Nu e aşa. Tocmai pentru că viaţa e aiurea şi niciodată dreaptă, trebuie să o înfrunţi. Te lupţi cu morile de vânt, asta e, dar măcar lupţi.😉

*familie – oricât de mult sprijin ai avea din partea familiei, nu te poţi prinde de cei dragi până când îi vei fi sufocat şi le vei fi luat toată puterea. Ajungi să fii tu un sprijin pentru familie, pentru că eşti forţa aceea tânără de energie şi speranţă. Fictiv, dar lasă-i pe bătrânii tăi să creadă că viaţa ta e roz şi uiţi de pete!

Şi deşi ai parte de toate rahaturile posibile (nu am chef de cenzuri azi), mai vine cineva şi-ţi întinde o mână de ajutor de nicăieri. Apar în viaţa ta persoane despre care credeai că nu dau doi bani pe tine – dar uite că dau. Şi descoperi că totuşi ai prieteni care ţin la tine şi te iubesc şi te apreciază. Şi ai şi colegi de facultate care te admiră, te stimează. Şi un singur profesor care e de partea studenţilor. Unul singur, dar face cât o mie. Şi visele tale pot deveni realitate dacă insişti atunci când toţi sunt împotriva ta. Şi dacă nu uiţi că poţi face orice, pentru că nu eşti o persoană limitată, spre deosebire de alţii.
Şi viaţa e frumoasă aşa cum e ea, altfel te-ar plictisi de moarte. Şi îţi place să trăieşti complicat. De ce? Nu ştii nici tu, dar îţi place.
Iar familia a fost 20 de ani lângă tine şi va mai fi încă pe atât, cel puţin. Iar tu trebuie să fii alături de cei dragi, la rândul tău.
Şi se face noapte, adormi cu greu, dar dimineaţă soarele totuşi răsare şi pentru tine. Aşa că tot răul e înspre bine. Chiar dacă uneori tot răul e înspre tine.😉

Şi îmi vine în minte o melodie simpatică: Frou Frou – Let go. (Recomand şi filmul Jeux D’enfants – Love me if you dare.)

* * *
(He faked friendship. She faked being hurt. One last countdown and she realized that she received her old friends back. Truth is they were never gone.)

Comments
12 Responses to “Revelaţii”
  1. schweppes spune:

    nu-ti las un comment siropos , ca iar ne apucam de plans🙂
    in schimb stiu ca majoritatea lucrurilor din postul asta au , probabil, o mica legatura cu ceea ce am discutat aseara.
    spank you. pup

  2. De fapt, majoritatea lucrurilor discutate aseară în feifer aveau legătură cu articolul ăsta. IT was written first.
    :hugs: and :smooches:🙂

  3. crissu spune:

    oo…
    no….tu emo mic….da cum de ti-ai dat seama de toate astea? ce revelatie batrana ai avut…=))
    eu personal, dupa ce am descoperit asta am mai descoperit altceva : ca realitatea ti-o faci tu singurica: prietenii ii ai asa cum ti-i alegi, familia ..nah .. nu ti-o alegi tu (bat dei lav iu…),realitatea tine de tine in masura in care organismul si psihicul tau functionaza in momentul respectiv….si cel mai important…ca cele doua sa se sincronizeze
    d’oh …psihologia…
    aaa, si mai tine ffff mult de implicatia personala in toate alea enumerate…si la cum te stiu pe tine ..world saviour and multifunctional helping…n-ai nici o sansa…
    ps: profii de cacat si faculta…astea sunt detalii, ca niste anexe optionale….ignore that!!!!!!!!!! daca ai cu ce, te faci auzita si fara ajutorul lor

  4. you know, I’m not emo. :)) Ultima oară când verificam, nu eram.😀
    problem is i’m attached to everyone. imaginează-ţi că la cât de sensibilă sunt, nici nu am cum să nu mă ataşez de oamenii dragi mie şi nu are cum să nu mă doară când ii pierd pe rând.

    ah, şi sfatul tău, dear Crissu, merge şi la tine, ştii tu de ce spun asta. Ne vedem la o bere/un suc curând.😉

  5. krossfire spune:

    Da nu-i tocmai o revelatie, stii ? Ideea e sa tragi mai tare sa-ti poti confirma imaginea de sine iar atunci cand te simti cu-adevarat subapreciat sa-ti iei talpasita. Thank to UE, there’s a lot of freespace (eu am ochit tarile nordice)

  6. Dyna spune:

    Ştii care e partea bună, Roxi? Tu măcar eşti acasă! Puţin optimism, domnişoară!

  7. @ Vlad: nu-mi mai da idei, şi aşa plănuiesc o ieşire până la olandezi şi englezi undeva în viitorul apropiat.🙂
    @ Dyna: optimism? m-am săturat de el, poate că uneori îmi şade mai bine realistă, nu? şi dacă sunt acasă, cu ce mă încălzeşte? personal, cu nimic…

  8. Cedik spune:

    Heh, am unchi care e profesor universitar de economie si i-am mai transcris articole + tradus in engleza pentru a le putea trimite la tot soiul de publicatii.
    E unchiul meu si nu e un om rau, deci ma abtin de la a vorbi de rau despre el, dar am aflat destule prin intermediul lui despre ce inseamna profesorii de facultate, facultatea, articolele, cum se dau notele si asa mai departe.
    Sunt multi profesori corupti, incapabili, se dau multe note aiurea, sunt studenti care sunt picati pe capete pentru a se scoate bani din restanta, favoritisme intre profesori sau invers, dusmanii, si alte lucruri de acest gen.
    Facultatea e un rahat mare de tot (din acest punct de vedere), imi pare bine ca am scapat de ea. Sa scap si de master(ate) anul asta si sa stiu ca nu mai am de-a face cu profesorii, si voi fi fericit.

  9. Cedik spune:

    Rahat, am uitat exact ceea ce vroiam sa spun in primul rand, legat de articole.
    E exact cum ai zis tu, cu copy-paste/traduceri din alte publicatii, fraze rescrise imbinate din mai multe surse, iar la final iese o varza care e publicata pe principiul „il cunoastem” si desigur, taxa care trebuie platita pe articol.
    Toate asta sunt din cauza ca profesorii au un fel de norma la articole publicate si primesc niste sporuri salariale. Se chinuie prin urmare sa atinga numarul cat mai repede si nu-si mai bat capul cu calitatea. Nu stiu cati profesori chiar scriu articole in interes stiintific. De fact… nu stiu DACA scriu articole in interes stiintific.

  10. @ Cedik:🙂 Eu mă gândesc să evadez din graniţele ţării pentru master. Deşi se cer multe, cred că mai am un an la dispoziţie să le realizez .😀
    Facultatea nu e raiul pe pământ, aşa cum credeam toţi. E ok d.p.d.v. al libertăţii, dar când ajungi să vezi incompetenţă şi ignoranţă în sistemul educaţional, deja îţi dai seama că ţi-ai format o imagine total greşită.

  11. @ Cedik: sunt puţini profesori care chiar îşi dau interesul. Din cauza asta trebuie păstraţi şi valorificat potenţialul lor. Gândeşte-te că dintr-o facultate cu >2000 de studenţi/an la ZI, cu profesori şi cadre > 30, doar 1-2 îşi dau interesul. Doar câtorva profesori le pasă de studenţi şi doar câţiva studenţi îşi dau interesul . Echilibrată balanţa, nu? Şi ne gândim câte mii de studenţi termină anual cei 3-4 ani, dintre care poate doar 100 ajung acolo unde vor. Restul se conformează cu faptul că au o diplomă în dulap şi continuă afacerea lui „tăticu’ ” .
    Nu reproşez nimic, însă e doar o analiză, o statistică şi cred că toţi mi-ar da dreptate. Unii se clasează în top, puţini ce-i drept, alţii – foarte mulţi, de altfel, la mijloc şi la bază cei care realizează că după 3-4 ani sunt mai proşti decât inainte. Cuba lui Gauss :)) …

Trackbacks
Check out what others are saying...
  1. […] 3 ani ca în final să plec de acolo pentru că nimic bun nu m-ar fi aşteptat în Iaşi sau în facultatea respectivă. A înţeles că trebuie să plec şi că cel mai neutru loc posibil pentru masterat era […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: