Mi-e silă a mia oară

Mi-e silă…
Da, aşa e. Poate par frustrată sau mai ştiu eu cum, dar mi-e pur şi simplu silă de lumea în jurul căreia mă învârt.
Parcă orice valoare morală s-a stins cu ultima ţigară pe care tocmai ai terminat-o de fumat.
Şi parcă oamenii au uitat să zâmbească.
Au uitat cu totul. Atât de mult, încât nu afişează decât greaţă existenţială la orice i-ai întreba.
Oamenii au uitat să fie mai buni, de parcă le-ai cere averea moştenită de la stră-stră–bunici. E atât de greu să te opreşti din agitaţia ta ~ nemotivată ~ de zi cu zi şi să dai un sfat? Poate omul de lângă tine chiar are nevoie.
De ce toţi se aşteaptă să dea şi să primească înapoi înzecit?
De ce să mai aştepţi ceva înapoi, dacă oricum nu vei primi răspuns decât dezamăgiri?
Nu ştiu cât de profitabilă ar fi afacerea asta, dar eu îţi propun să oferi ceva şi să nu aştepţi nimic în schimb. Asta dacă tot vrei să ajuţi. Pentru că aşa nu vei suferi atunci când realizezi că tu oferi totul, iar persoana de lângă tine nu-ţi oferă mai nimic.
De ce să te gândeşti mereu la propriul profit şi la ceea ce îţi iese dacă mergi acolo, dacă te interesezi de persoana Y?

Mi-e silă de tot…
M-am săturat de oameni care tot ce ştiu să facă este să laude fără să aibă încredere în persoana lăudată. Oamenii au uitat de critici constructive.
Trăim într-o lume în care nimănui nu-i pasă de nimeni, nici măcar de propria persoană. Dacă i-ar păsa, ar face ceva să-i fie lui/ei mai bine măcar.
Dar nu face nimeni nimic. Aşteaptă câinii cu colaci în coadă, se duce pe la biserică şi aprinde cu bricheta o lumânare şi aşteaptă să-i dea cineva de Sus un răspuns.
V-am mai spus: religia e o mare minciună, pentru a manipula masele şi a le controla. Credinţa personală e ceea ce contează.
Şi eşti liber să crezi în ce vrei, dar nu uita să crezi şi în cei din jurul tău şi în propriile forţe. N-o să vină un zeu să-ţi rezolve ţie problemele. Ţi le rezolvi singur. Şi mai ales, dacă te laşi ajutat de cei din jur, sigur le vei rezolva. Dar vezi tu, şi cu ajutorul din jur e o limită. Cam 5% ţi-e permis să te foloseşti de oamenii ăia numiţi prieteni adevăraţi cărora le pasă de tine şi de tâmpeniile tale. Restul de 95% trebuie să dai tu, să dai din tine.
Dar nu, te complaci mereu în ignoranţă şi aştepţi totul de-a gata.
Nu mai suntem în comunism. Aici trebuie să înveţi să supravieţuieşti prin forţele proprii. Ai cap? Foloseşte-l cum ştii mai bine. Ai inimă? Fă-o să bată în ritm cu ceasul lumii. Ai idei? Fructifică-le.
Dacă nu ai, eu zic să-ţi faci o rezervare la „Cavoul de Veci”!
Odihnă plăcută!

***
(mi-e silă de tot a mia oară… )

Comments
8 Responses to “Mi-e silă a mia oară”
  1. krossfire spune:

    Let us wage war against the infidels, my young brethern🙂

  2. now? or later?😀
    may the force be with you, Luke. I mean Vlad.🙂

  3. JeAnne Dark spune:

    Din pacate asa este. putini sunt aceia care se pot numi Oameni si nu doar fiinte bipede. trist..

  4. krossfire spune:

    Suna asa, revoltat, rebel😀

  5. @Ana-Maria: fiinţe bipede, fără creier sau cu el, însă fără instrucţiuni de utilizare.🙂
    @Krossy: it’s gonna be a fuckin’ rebellion and you will blamed for it.😀

  6. strelnikov spune:

    sila e buna. feed it – let it grow in u. va da roade frumoase.

  7. ăsta-i un comentariu ironic?🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: