Un an…

365 de zile, 12 luni sau Cât din studenţie a trecut… 

A trecut un an de studenţie şi nici nu s-a simţit. Cel mai frumos prim an de studenţie al meu. Îmi imaginez ce e în inima oricărui puşti de liceu care-şi dă acum bacul. Zeci de întrebări: „Oare am să-l iau?”… „Oare am să intru la facultatea la care doresc?” … „Oare se vor păstra prieteniile din liceu?” … „Noul oraş, noua facultate mă va accepta aşa cum sunt?” … „Nu vreau să mă schimb şi totuşi mă voi schimba. În ce?”



Le-am avut şi eu prin minte, dragii mei şi uite că după un an nu m-am schimbat atât de mult încât să nu mă mai recunosc în oglindă dimineaţa. Am devenit mai îndrăzneaţă, nu mi-e teamă să spun cu glas tare ceea ce gândesc, nu-mi pasă ce cred cei din jur, nu mai plec capul la bârfe ori la comentarii răutăcioase, nu mă mai consum, sunt mai temperată. Cred că se numeşte început de maturizare.

 Îmi părea imposibil să memorez materiale de sute de pagini pentru un examen. Rien n’est impossible. Am făcut-o şi pe asta. Nu mă gândeam că am să ajung să merg pe jos 20 de kilometri într-o zi. Am făcut-o şi pe asta.
 Nu credeam că o să mă contrazic la cuţite cu un profesor universitar. Am făcut-o şi pe asta. Nu credeam că am să cânt în gara din Constanţa. Am făcut-o şi pe asta. Nu credeam multe şi am ajuns să cred că nimic nu e imposibil, niciodată să nu spui niciodată. Sunt mândră de realizările mele pe plan profesional şi personal.

Şi pentru prima dată în viaţă nu îmi pasă de notele luate la examene. Ajungi în facultate să te bucuri că iei un 7 sau un 8 la un examen, mai ales când ştii că a picat 60°% din an. 60% din 325 de studenţi. Puţin, nu?😉
Ajungi să-ţi doreşti un 4 la parţial. 4 puncte=numărul maxim de puncte care poate fi luat la parţialul respectiv. Şi îl iei sau iei 2,3. Tot e bine.

Ajungi să-ţi dai seama că nu ai timp doar pentru învăţat şi că e chiar distractiv să-ţi asculţi părinţii la telefon certându-te pentru că „nu eşti în stare de mai mult”. Dar infrunţi viaţa şi situaţia cu un zâmbet larg afişat pe faţă, timp de 9 luni. Şi nu eziţi să-l arăţi nimănui: profului care mereu s-a luat de tine la cursuri, colegilor de grupă care nu întotdeauna te vor saluta, colegelor de cameră cu care te cerţi sau te împaci, pietonilor grăbiţi care se izbesc de tine pe trecere, şoferilor care te claxonează pentru că ai o pereche de pantaloni ciudaţi şi fiecărei babe din tramvai care începe să-ţi povestească drama vieţii ei, până la staţia următoare.

Tot ceea ce credeai că va fi, până să ajungi la facultate, NU se va adeveri. Nu vei fi apreciat pe măsură decât dacă intri într-o echipă de cercetare. NU vei avea mulţi prieteni adevăraţi, ci doar prieteni de distracţii sau de focus-grup-uri în care veţi încerca să vă ajutaţi reciproc pentru un seminar sau parţial.
Vei învăţa că multă lume zâmbeşte fals sau ironic, spre deosebire de tine.

Vei afla că un bar cu muzică bună e mult mai acceptabil decât un club plin de piţipoance şi cocalari. Vei realiza că există discoteci şi fără poluare fonică de genul combinaţii de house-manele.😀
Profii tăi de la seminar sunt şi ei masteranzi sau doctoranzi şi merg în aceleaşi localuri în care frecventezi şi tu. E bine să te faci remarcat, vei avea pile sau cel puţin o vorbă bună pentru zile negre.

Îţi vei propune multe: să mergi la absolut toate seminariile, să mergi la toate cursurile, să îţi citeşti cursul dinainte şi să răspunzi, să te faci afirmat etc. Dar… după ce dormi 2 ore/noapte nu-ţi mai vine să mergi la un curs/seminar de la ora 8. După ce afli că profesorii insistă să ai manualul de la ID sau îţi trimit prin e-mail cursurile ori ţi le înmânează tehno-redactate, îţi piere cheful să mai mergi la cursul lor. Şi în plus, nici măcar examenul final nu îl dai cu ei, ci cu asistenţii.🙂

Seminariile le poţi recupera cu orice grupă. Tot ce contează e să fii prezentă la parţial sau la test cu grupa ta.
Şi nu în ultimul rând, prieteniile cele mai strânse se leagă între studenţii care provin din grupe diferite.
Într-un caz fericit, în semestrul 2 afli cine-ţi mai rămâne prieten din grupa ta şi persoanele cărora nu le pasă că ai media < 9.

Dar facultatea e frumoasă, ca student ai reduceri, ai timp dacă ştii cum să ţi-l dozezi, ai libertate, independenţă, cartofii prăjiţi nu mai sunt atât de răi la gust, spaţiul tău se limitează la un colţ de masă, 2 rafturi în dulap, un pat şi un scaun. Viaţa la cămin te învaţă multe. Imaginează-ţi căminul ca fiind educatorul, învăţătorul din primii ani de şcoală.

Te formează ca om. Abia atunci începi să simţi cât de greu le este părinţilor, pentru că trebuie să-ţi administrezi singur banii. Şi toate astea merită. De ce? Pentru că facultatea e super! Pur şi simplu toate astea se întâmplă într-un an.😉 Şi mai sunt încă 2 + 2.

(Viitorul sună bine… )

Comments
6 Responses to “Un an…”
  1. iamafrog spune:

    intotdeauna primul an e cel mai tare!😉

  2. Subsemnata spune:

    La ce facultate esti?

  3. claudia spune:

    hey, nu stiam ca ai pe wordpress. Blogu asta e un pic din ce vreau eu sa scriu, ca ma mananca si ma omoara:)) pupi, spor

  4. >:D< hey, diudette. Alive and kicking? :*
    Mă bucur. Te adaug la blogroll, psiho-colega.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: