Scârbită până la ultima şuviţă

Azi am ieşit din bârlog, că deh, e stresiune, dom’le şi trebuie să mai ajungem şi la examene.
Mi s-a scârbit de lume. Până la ultima şuviţă. Dacă ar fi după mine, mi-aş băga picioarele în restanţă şi în măriri şi aş pleca de nebună pe Rarău. Iau una bucată cort care să reziste la furtună, ploaie, vânt, soare (poate îmi dau cei de la Taft unul).
Nu credeam că o să-mi doresc vreodată să fug cât mai departe de lume şi să fiu singură. Nu-mi trebuie nici laptop, nici internet, nici telefoane. Să am acolo ceva de-ale gurii şi un caiet de unşpe mii de file, un pix foarte bun şi un cort şi-aş fi fericită. Sa urc pe Rarău sau în Bucegi şi să scriu non-stop, să nu fie ţipenie de om în jurul meu.
Nu am chef să mi se spună ce să fac sau să mă întrebe careva dacă mă simt ok.
Da, uăi, vorba moldoveanului, mă simt ghini şi di asta vreu să plec de nebună în sălbăticie.
Chemarea străbunilor, ştiu eu ce-o mai fi? …
Ziua de azi mi-a produs o scârbă internă deosebită. Aş zice că-i chiar cronică, dar îmi ajung bolile pe care le am şi care se apropie de stadiul critic.
Am ieşit din cămin cu un zâmbet larg pe buze, după ce am realizat că puteam să mai dorm câteva ore bune până la examen. Am văzut pe stradă tot felul de oameni, specii pe care de dispariţie, specii de care nu o să scăpăm nici dacă ne jucăm de-a Hiroshima si Nagasaki. Aici mă refer la piţiponci şi cocalare🙂 .
Am văzut-o şi pe prietena mea de la facultate, fata cu colanţi albaştri şi fustă-gogoşar XXL size, roz.
Evident, dacă nu o vedeam, ziua mea nu mai era roz.😐
Mi-am dat seama că slăbesc de la stres. Deci obezelor care se simt vizate, mâncaţi bine, învăţaţi foarte mult, beţi cafele si ness-uri până nu mai puteţi, dormiţi 3-4 ore pe noapte sau chiar deloc şi eventual faceţi câteva ture de parc seara, pe-nserate. Does wonders. Şi la mine nu se pune vorba de a fi grasă.🙂 La voi e mai naşpa, sincer.

M-am săturat să o fac pe-a filosoafa şi să scriu poezii. Am să scriu mai multă proză. Îl iau pe un prieten şi-l fac personaj de roman poliţist. O să fie un best-seller. Nu dau autografe, să ştiţi.
În Iaşi bate vântul. Frunza-n dunga lu’ Eminescu – văzusem statuietă-sa aseară, deci nu mi-e dor de figura lui impunătoare.
Azi îi urăsc şi pe poliţişti. Din cauza lor nu mă pot da în leagăn seara şi nu pot cânta în faţa căminului.
Te urăsc şi pe tine, pentru că nu-mi eşti aproape şi pentru că mă determini să-ţi dedic poezii kilometrice pe care nici dracu’ nu are răbdare să le citească. De înţeles, mai vorbim în iad.
Uneori îmi doresc să nu am inspiraţie, să orbesc mai repede şi să nu văd lumea asta, să nu-i văd defectele şi noroiul pe care şi-l împrăştie peste tot. Asta ca să fiu subtilă şi să nu spun „rahatul”.🙂

Până atunci… Viaţă de câine, omule. (vorba lui Hevea, „omule”.)
dog-fashion-2

p.s. I miss Vama Veche😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: