Un strop de meditaţie

(azi am avut chef să mă joc puţin)
fractal1

Uneori mă plictisesc groaznic. Uneori înseamnă rar, pentru că nu mai am timp să mă plictisesc. Dar se întâmplă şi aşa ceva, în zile de vară, atunci când razele soarelui ard orice prind în cale ori în zile ploioase care mă ţin în casă. Mi-aş dori să iau o umbrelă de plajă şi să ies pe stradă, să nu-mi pese că lumea se uită ciudat, dar îmi pasă şi cred că, deşi mi-am impus să fiu cât mai originală şi creativă, mai ţin cont uneori de părerile celor din jur. Şi asta se întâmplă atunci când nu sunt sigură pe mine. Iarăşi rar, dar se întâmplă.
Revenind la subiectul plictiseală, mi-am dat seama cât de ignorantă sunt în ceea ce priveşte viaţa. Nu-mi pasă de aspectul ei general şi nu-i accept decât 2 scuze obiective: e cu bune şi e cu rele. Două! Atât!
În schimb mă axez pe detalii. Prea mult, poate. Prea detaliat, prea minuţios, prea subiectiv. Detalii care pentru mine au o importanţă majoră. Nu te aştepta să te iert pentru faptul că ai uitat o zi importantă mie sau nu ai acordat atenţie unei discuţii în care am pus suflet. Nu te aştepta să zâmbesc şi să trec mai departe, dacă atunci când eu văd pe stradă o piatră colorată, tu nu mă laşi să o culeg şi-mi inventezi motive patetice.
Nu te aştepta la multe din partea mea, pentru că s-ar putea să omiţi un detaliu: nu-mi plac lucrurile complicate.
Viaţa mea e un rol cât mai natural şi cât mai firesc mie, tipic mie, pe care mi-l joc în fiecare secundă.
Însă dintre toate detaliile pe care le ignori, cel mai mult detest ignoranţa pe care ţi-o arăţi faţă de inovaţie. Niciodată n-am să te iert pentru faptul că nu accepţi ceva nou, deşi ai cântărit bine situaţia şi ai aflat că merită. Aici ar trebui să fii obiectiv, aici sunt şi eu obiectivă, dar nu uit să-mi pese de subiectivitatea „ceva”-ului care mă fascinează.
Interesant e modul în care oamenii preferă ceva vechi pentru că noul le inspiră teamă şi nesiguranţă. E acceptabil să preferi ceva vechi, dacă ai realizat că prezentul nu îţi oferă nici măcar un strop din satisfacţia vechiului.
Dar cum rămâne cu evoluţia şi cu inovaţia? Au aspecte negative şi ele, dar sunt un „must do” al societăţii. Ar trebui să fim deschişi la minte, nu să ne închidem într-o cutie neagră şi să aruncăm cheia. Am putea măcar să facem o copie, cine ştie, poate cândva viaţa ne va oferi un detaliu care ne va motiva să ieşim din întuneric şi să păşim în lumină.
Crezi ce vrei, dragul meu cititor, fiindcă azi mai mult ca sigur nu sunt religioasă, critică, atee sau pur şi simplu, om. Azi vreau să fiu ceva nou: un gând, un zâmbet sincer, o lacrimă, un strop de meditaţie în minţile ascunse de frunţi încreţite, uitate de vreme, dar deschise ca un boboc de floare fragedă la tot ceea ce are viaţa de oferit: căldură, lumină, protecţie, speranţă, inexplicabil, incertitudine şi inovaţie…

(Azi, mai mult ca oricând, am nevoie să evadez din cotidian şi să mă închid înăuntrul fiinţei mele. Promit să las uşa deschisă … )

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: