Part4 (Despre noi […])

Stau întinsă pe patul nostru, din dormitor. Lenjeria e proaspăt schimbată. Am ales-o pe cea albă. Ştiu cât de mult îţi place. Am ales-o pentru ultima seară. Mâine dimineaţă ai de gând să mă ucizi, nu-i aşa? Sunt pregătită. Îmi pun pijamaua cu pisici. Ştiu că-ţi place mult. Îmi spui mereu că arăt inocentă în ea. Parcă aş fi un copil pierdut de casă. Şi simţi că trebuie să-mi fii alături, să nu fiu singură. Singură m-aş destrăma ca o bluză de mătase – îţi e de ajuns să tragi de un fir ca să se desfacă toată. Ştii ce greu se repară îmbrăcămintea din mătase? Ştii ce greu mă repar eu? Dacă mă repar…
Ştii, nu-i aşa? Ştii sigur. Şi atunci de ce pleci fără să priveşti în urmă? Copilul şi-a găsit drumul spre casă tocmai pentru că nu a fost singur şi are nevoie de tine pentru a rezista în continuare. Şi da, a găsit drumul, dar asta nu înseamnă că a şi ajuns. Drumul e greu de înfruntat şi de parcurs singur. Copilul din mine are nevoie de îndrumarea ta. Ai de gând să-l abandonezi, când mai are încă puţin şi-şi realizează visul?
Am uitat. Ţie nu-ţi pasă de visul altora. Eşti egoist. Noul „tu” e egoist, de fapt. Şi e nepăsător. Şi loveşte în carne, ucide, sugrumă, distruge.
În seara asta vreau să fii vechiul „tu”, pentru ultima oară. Mă întind pe patul cu aşternut alb şi proaspăt, în pijamaua albastră cu pisici, aprind o lumânare – ne ajunge una la amândoi – , două ar fi ca la morţi şi mor doar eu, nu murim amândoi. Sau vechiul „tu” vrea să dispară împreună cu mine?
Mai am o ultimă rugăminte: să mă laşi să adorm când ai de gând să-mi dai lovitura finală. Şi să fie la inimă, direct. Nu vreau să simt nimic. Promit să nu scot un sunet. Durerea mută e mult mai acceptabilă decât să mă mai umilesc în faţa ta. Vreau să vezi pentru ultima oară cât sunt de curajoasă, căci am luptat până la capăt pentru visul meu. Am fost înfrântă de noul „tu”, dar îl iert, doar e parte din tine. Iar eu iubesc tot la tine: şi noul, şi vechiul, intr-un cuvânt: tu.

***
(va urma…)

Comments
2 Responses to “Part4 (Despre noi […])”
  1. AbC spune:

    cam dubioasa…. ai fost la vreun psiholog?

  2. Mă, nu glumi :)).
    E proză. Pentru proză nu ai nevoie de un psiholog. Se zice că nebunia = inspiraţie.😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: