Part1 (Despre noi […] )

(partea 1 din capitolul I dacă am să-l termin vreodată. iar nu ştiu ce vreau să fie, dar îmi place şi lucrez la el 🙂 )

Mi se făcuse dor să scriu despre mine şi despre tine, despre noi, aşa că am întins mâna spre un pix cu pastă groasă.
Am început să zgârii pe coala albă cuvinte fără sens pentru tine, dar importante pentru mine. Mereu se întâmplă aşa: suntem diferiţi, fără să fim cu adevărat conştienţi. Eu vreau lucruri simple, dar expresive.Tu vrei complicaţii şi trăieşti viaţa pe muchie de cuţit. Şi mă condamni că nu îndrăznesc mai mult şi că nu-mi aflu limitele.
De ce? Pentru ce? Cine are nevoie de limite? Mie mi-e bine aici, lângă tine. De ce vrei extreme? Nu-ţi place când suntem cuprinşi de normal?
Poate că-ţi pare amuzant, cândva îţi vorbeam de lucruri pe care nici acum nu le înţelegi şi îţi spuneam că vreau să ies din anonimat. Şi am ieşit. Din anonimatul tău. E tot ce-mi doream. Îmi vei spune că nu am principii, că sunt fără scrupule şi că mereu urmăresc ceva. Da. Recunosc. Te urmăresc pe tine. Zilnic. În fiecare secundă. Te urmăresc unde vrei. Şi dacă-mi ceri să vin la capătul lumii, vin. Dar nu-mi cere să renunţ la visul meu, pentru că visul meu eşti tu.
Tu ai alte visuri. Îţi doreşti succes, vrei să fii cunoscut. De fapt, tu renunţi la mine, cu fiecare gest gândit pe care-l faci, cu fiecare analiză a relaţiei noastre, cu fiecare minut în care te uiţi la ceas şi realizezi că nu mai avem timp.
Eu am timp. Prea mult. Vrei să ţi-l dau ţie? Ţi-l fac cadou, doar să-mi ceri asta. Ştii că îmi poţi cere tot ce vrei şi poţi avea tot. Deja ai, dar nu ştii asta. Şi pleci. Îmi spui un „adio” sec şi închizi uşa, pui lacătul şi nu mă laşi să intru.
Unde sunt promisiunile? Le-ai uitat? Le-ai închis în sertarul prăfuit cu amintiri? Nu vreau să fiu o amintire. „Noi” – o amintire. Vreau „Noi” – prezent şi viitor. Cer prea mult? (Ai să dai din cap că „da”.)
Tipic noului „tu”. Vechiul „tu” era gingaş şi ştia să-mi aline suferinţa, ştia să-mi fie prieten şi iubit. Vechiul „tu” mă făcea să zâmbesc. Noul „tu” e rece şi nu vrea să se deschidă. S-a închis în carapace, dar a uitat că nu e singur. M-a închis şi pe mine. Mă doare. Ştii că am nevoie de libertate, iar tu eşti libertate. Vechiul „tu” e libertate. Noul „tu” loveşte repetat cu lovituri de cuţit în visul meu. Îl ucide. Uite, vezi? Visul meu sângerează acum. Şi sângerează de moarte. Vechiul „tu” ar chema salvarea. Vechiul „tu” îmi e salvarea, dar noul „tu” nu îl lasă. Eşti atât de complicat, cu noul „tu” nu mă-nţeleg în niciun fel, iar vechiul „tu” s-a ascuns de mine. M-a dezamăgit vechiul mai mult decât noul. Vechiul trebuia să fie aici pentru totdeauna. Noul l-a fugărit, iar el, ca un laş a fugit şi şi-a părăsit visul. L-a lăsat de izbelişte. Frumos. Aşa eşti tu: complicat.
Uite câte am scris şi nu mă pot opri. Şi toate pentru tine. Şi toate despre tine. O viaţă.Îţi place? Mai vrei faimă şi succes? Nu vezi că ţi-am dedicat o viaţă doar ţie? Ce poţi să ceri mai mult?

***
(va urma…)

Comments
2 Responses to “Part1 (Despre noi […] )”
  1. ZinaMaseluta spune:

    foarte tare articolul, multa pasiune si meditatie, dar…my head hurts! #-o (asta dupa ce am citit cursurile lui Havirneanu, se intelege)

  2. 🙂
    te înţeleg. nu e articol, chiar e un fel de jurnal/roman. nu ştiu sigur ce-o să iasă. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: