Destin apocaliptic (pagina 1 – frânturi)

(De ceva vreme tot scriu şi scriu la începutul acesta de poveste. Încă nu m-am decis ce va fi, dar ştiu că scrierea va avea puţine personaje, printre care şi unul colectiv. Poate şi o prezenţă masculină, dar îmi trebuie ceva timp pentru aşa ceva. Oricum, sper să vă placă. E o parte muncită. Deocamdată vă prezint frânturi din prima pagină.)
***

O cameră străină, pereţi albi şi reci. O masă, un pat, nimic altceva.
Şi într-un colţ, stă Ea : izolată de oameni, privată de libertate, pierdută într-o lume limitată. Nimeni nu o întreabă ce face, nimeni nu o vizitează. Plânge singură, zâmbeşte singură. Trăiri mute, fără sunet,scriu rândurile unei scrisori fără destinatar ori expeditor.
Adesea adoarme visându-şi lumea, dar când se trezeşte zăreşte o lume străină. Poate din cauza asta speră să nu se mai trezească niciodată, să rămână pierdută printre vise. Şi suferă, vrea un umăr pe care să-şi sprijine fruntea plină de gânduri şi de speranţe, dar nimeni nu e acolo să i-l ofere.
Cineva de după uşă, o umbră ai zice, o hrăneşte printr-o deschizătură cu un blid de mâncare. Însă umbra nu vorbeşte, nu îi aude strigătele, nu îi citeşte durerea sculptată adânc pe chipul Ei. Umbra refuză mereu să o privească. Poate îi este teamă de ceea ce se află dincolo de uşa metalică.
[…]
Nu s-a văzut de mult timp în oglindă, încât atunci când îşi pipăie obrazul privat de lumină, îi pare că ar fi un monstru cu chip uman. Dar e atât de pură, atât de inocentă, ţi-ai da seama doar privind atent în sufletul ei de copil.
Defectul ei este acela de a fi mult prea evoluată pentru simplitatea lumii în care este prizonieră. Neînţeleasă, speră ca într-o zi cineva să o audă, să o înţeleagă, să oprească valul de frământări şi s-o elibereze, arătându-i drumul spre lumea Ei.
[…]
Cândva fusese liniştită, liberă, fericită, dar amintirile acelor timpuri îi sunt azi prea vagi. Trupul şi-a uitat posesoarea, doar sufletul nu o mai minte acum. Sufletul e mărturia lumii Ei nelimitate, în care Ea zâmbea cu adevărat, se juca neîncetat şi copilăreşte cu soarta, dansa cu soarele şi îşi dormea somnul pe pat crud de iarbă.

***
(va urma…)

Comments
One Response to “Destin apocaliptic (pagina 1 – frânturi)”
  1. Andy Mihail spune:

    pare interesant, sunt curios in ce priveste continuarea. personajul din proiectul meu este masculin. al tau observ ca este feminin.
    voi medita la asta. poate colaboram cumva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: