Ce-am avut şi ce-am pierdut

Mă gândeam zilele trecute, pe când răsfoiam galeria plină de poezii, proze şi articole de pe deviant art, la termenul de pierdere. (nu,nu vă dau link şi nu-mi fac reclamă).
Şi-mi aminteam câte am pierdut în decurs de 20 de ani. Sunt aproape două decenii de când am venit pe lumea asta şi uneori îmi pare că pierd mai multe decât pot să ofer. Şi nu-s neapărat supărată, dar stau uneori şi mă gândesc la motivele şi scuzele pe care le găsesc singură atunci când pierd ceva: un gând, o idee, o şansă, o persoană dragă.
Recunosc, adesea mă pierd şi eu pe mine însămi în meditaţii şi soluţii ce nu pot fi găsite. Mă agit atunci când cineva apropiat are o problemă, de parcă ar fi a mea.
Am momente când mă port aiurea cu cei din jur (recunosc), momente în care-mi pierd raţiunea şi mă enervez, momente în care nu sunt deloc o companie plăcută.
Am momente când îmi amintesc de tot ce-am pierdut: legături, prieteni, rude şi persoane care mi-au marcat copilăria frumoasă pe care am trăit-o.
Ce-am avut şi ce-am pierdut până azi?
Am avut multe şanse pe care le-am irosit.
Am avut multe vise pe care le-am ascuns sau rătăcit.
Am avut bunici pe care acum nu-i mai am.
Am avut prieteni care au plecat sau care nu mai sunt printre noi.
Am avut încredere în cei din jur şi am pierdut-o.
Am avut posibilităţi şi le-am irosit.
Aveam opţiunea să fiu un om mai bun şi am aruncat-o la gunoi.
Am primit în dar zâmbete şi îmbrăţişări, căldură şi dragoste şi le-am refuzat, am întors spatele.

Sunt atâtea lucruri pe care le-am avut, atâtea persoane dispuse să mă schimbe în bine, atâtea şanse să fiu mai bună, să dovedesc că pot mai mult, atâtea şi în final am dat cu piciorul la tot.
Am pierdut secunde, minute, ore, luni, ani pentru lucruri şi gânduri care nu meritau.
Am pierdut entuziasmul cu care am pornit pe noul drum.
Am pierdut şi fărâma de omenie pe care o aveam în mine.

Mi-am promis că nu mă voi schimba şi uite că mi-am încălcat promisiunea.
M-am schimbat. Şi nu neapărat în bine.
Or să mi se reproşeze multe din partea anumitor persoane. Alţii vor spune că e bine aşa.
Puţini, dar prieteni mă vor sfătui că tot răul e înspre bine şi ceea ce nu te omoară, te face mai puternic.
Nu ştiu. Să fie oare aşa?

Probabil peste câteva zile o să urmeze un articol despre ce-am pierdut şi ce am câştigat. Dar nu azi. Azi îmi fac un proces de conştiinţă la care nu aş vrea să fiu singura martoră, deşi s-ar putea să fiu.

„Ce-am avut şi ce-am pierdut” rămâne totuşi expresia pasului pe care l-am făcut, venind pe lumea asta. Şi nu sunt singura, mai mult ca sigur. Dar momentan, aş vrea să fiu singura…

***
(Cu toţii ne vom trezi cândva că am pierdut ceva, iar când momentul va veni, va trebui să fim pregătiţi…)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: