Probele de foc

Somnulescu a propus o altfel de leapşă, şi anume să vorbim despre cele trei probe de foc într-o relaţie.
Am să împărtăşesc şi eu probele mele, chiar dacă este destul de personal. (ce nu fac eu de dragul blogului şi pentru prietenii mei? 🙂 )

În orice relaţie există momente de apogeu, urmate de o cădere în plin gol. Unii se ridică, alţii renunţă şi se alege praful de iubirea lor. Până acum ceva timp îmi promisesem să nu renunţ niciodată, să nu mă resemnez şi să am încredere în mine şi în persoana iubită.
Ultima relaţie a fost o probă de foc în sine, atât pentru mine, cât şi pentru el. Şi s-a ales praful, pentru că m-am resemnat (târziu, ce-i drept, dar m-am resemnat), iar el nu a ştiut să renunţe… Complicat, dar viaţa e complicată, iubirea e complicată, toate-mi par complicate până mă apuc să despic firul în patru.
Probele de foc:
prima a fost cu adevărat interesantă. Eram prieteni apropiaţi de aproape un an, deci pasul a fost cât se poate de dificil pentru amândoi. Eram indecişi, deşi nu vorbeam despre o eventuală relaţie. Eu tocmai terminasem o altă relaţie nu tocmai într-un mod amical, nu voiam pe nimeni alături, mă simţeam bine singură. Asta îmi ziceam. De fapt, nu cred că aş fi spus un „NU” categoric, însă nu ştiam exact ce voiam nici eu. El a făcut primul pas şi în vacanţa de iarnă a început să mă caute, să se intereseze de mine, de problemele şi de starea pe care o aveam. Avusesem ceva probleme mai delicate, de ordin personal, însă el era acolo pentru mine chiar dacă nu am vrut să-i spun nimic.
S-a întâmplat ciudat apropierea dintre noi: ieşisem în oraş, mă plictisisem, deşi dansasem toată seara. Primesc un telefon, se lasă cu o plimbare până spre dimineaţă şi apoi mă văd deja împreună cu el. A fost sincer şi serios în clipa în care mi-a spus că ar vrea ceva mai mult. Evident, eu am râs. (credeam că glumeşte, dar se pare că mă înşelasem. ) Au urmat apoi cele mai frumoase săptămâni din începutul de 2009.

A două probă a fost chiar în ziua în care o persoană foarte dragă şi importantă mie s-a operat. Aveam dimineaţă cel mai greu examen posibil, de la 8 la 10, iar operaţia începea imediat după. L-am sunat în ziua aia şi plângeam, eram speriată, deşi îmi promisesem şi îi promisesem să fiu puternică şi să nu plâng. Ce să-i faci? Sunt fată şi bocesc şi eu când mă apucă… În ziua aceea i-am zis că am nevoie de o îmbrăţişare, la care el mi-a răspuns foarte sec: „Nu pot veni. Am treabă.” . Am rămas ca paralizată. Nu-mi venea să cred cum vorbea cu mine, nu-l recunoşteam. Am început să plâng şi mai mult. După jumătate de oră primesc un telefon: „fugi rapid până în faţă la Gaudeamus.” Nu înţelegeam ce vrea… „Ieşi că ţi-am trimis un mix pe un cd, să-l asculţi şi să nu mai boceşti.” Şi cum să ştiu prin cine trimite un cd? „vezi că e un amic, e îmbrăcat în negru, are o glugă pe cap. Tu vină, te recunoaşte el.”
Bun, am ieşit: bocită, nemachiată, îmbrăcată cu o bluză şi o geacă (era iarnă şi bătea vântul pe Copou). Şi când ajung în parcare la Gaudeamus, pe cine văd? Era el, stătea acolo şi îngheţa de vreo 20 de minute. Avea o floare în mână (frezie, of course, preferata mea). M-a îmbrăţişat şi-n ziua aia a avut grijă să nu mai plâng. Avea un stil care mereu mă făcea să râd.
De ce zic de a doua probă de foc? Pentru că în ziua aceea eram convinsă că mă voi despărţi de el. Asta până să-mi aducă „mixul” pe cd, care a fost mai mult decât grozav.

A treia a fost şi ultima. Şi cum toate lucrurile bune se sfârşesc, s-a sfârşit şi fericirea mea. A trebuit să plece, iar o relaţie la distanţă era imposibilă. Eu m-am resemnat, el a renunţat, apoi a încercat o împăcare, dar eram prea orgolioasă ca să trec peste toate problemele.
Proba de foc a fost să păstrăm legătura, fără crize de gelozie, fără ironii, fără interogatorii. Deşi recunosc că de multe ori m-a terminat psihic şi am avut două săptămâni de calvar, mi-am revenit. Am reuşit să ne stabilim amiciţia prin telefon. Şi acum a rămas loc de un salut pe stradă. Oricum lucrurile nu vor fi la fel ca înainte, când vorbeam despre orice.
Şi chiar dacă nu regret nimic, îmi dau seama că am plătit un preţ destul de mare pentru câteva luni de relaţie: am distrus o prietenie…

Cam asta e povestea cu probele de foc.
Nu uitaţi de concursul LovePlus .
Next, leapşa merge la: Csifer , Răzvan, Alex şi Karmina.

***
( E ultima oară când îţi mai dedic un articol, dar fie… pentru tine, dragul meu A. )

Comments
4 Responses to “Probele de foc”
  1. karmina spune:

    Ma bag..o sa raspund in 2 zile maxim 😀

  2. karmina spune:

    misiune indeplinita. Enjoy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: