~ Resemnare ~

ist2_377682-childhood-memories

În sfârşit a sunat clopoţelul, pauză de o oră. Vreau să-ţi scriu ceva. Cum începe o scrisoare?
„Dragul meu prieten,
Ce mai faci?”…
Nu, nu merge. E prea siropos, iar cu tine nu pot fi siropoasă. Pardon, rectific, nu mai pot fi siropoasă. Trist, nu? Hai, ia şi râzi acolo silenţios, aşa e mai bine pentru toţi.

Revin. Voiam să-ţi scriu o scrisoare, însă de când cu e-mail-urile şi tehnologia asta, am şi uitat cum se scrie una. Ştiu că nu-ţi plac e-mail-urile, pe mess intri rar şi când intri, eu sunt „busy” şi nu ai cuteza, vezi doamne, să mă abordezi. Da, nu te strâmba când vei citi ce-ţi scriu, te ştiu prea bine şi îţi pot citi gândurile. Ai uitat că sunt anormală? Deja mă dezamăgeşti. Şi eu pentru cine crezi că stau şi-mi storc creierii, încercând să scriu ceva marca „eu” ?

În fine, trecem peste partea asta. Fii atent ce-mi veni mie într-una din zile, pe când stăteam pe cuvertura nouă a maică-mii… Nu, nu-ţi pot spune, la dracu’, e prea pueril şi prostesc. Şi ar cam fi cazul să mă port ca atare, că deh, nu eşti singurul major, să ştii asta. Şi nu te-am iertat, trebuia să vii la petrecerea de maj. Mă rog, scuzele nu-şi mai au rostul acum. Trecem şi peste asta…
Ştii, mă gândeam ieri la tine şi… n-ai să ghiceşti ce mi-a trecut prin minte. Nu, îţi spun, ţi-e imposibil să ghiceşti. Să ghiceşti că eu, fata aceea mereu profitoare şi materialistă te-a visat, iar în duritatea-i adolescentină,  azi îţi scrie o scrisoare şi mai că plânge. Nu, ai să-mi spui ca debitez prostii şi că te-ai săturat să te inund cu aceleaşi povestioare pline de iubiri false şi pasiuni ce le-am avut cândva pentru tine. News flash: mi-au trecut!

Acum vorbesc serios, acum vorbeşte tânăra în formare din mine şi-ai face bine să nu mai râzi ca un insensibil şi să-mi citeşti serios scrisoarea.
DA! Mă crezi că te-am visat? Ne plimbam prin parcul de lângă Moldova, îl ştii sigur, acela cu un trunchi strâmb in mijloc. Nu mai ştiu dacă ăsta era Eminescu sau Creangă… În fine, ne plimbam noi pe acolo şi ne imaginam casa bunicilor şi cum eram  noi, doi copii mărunţei şi jucăuşi şi ne scăldam în praful uliţei din sat. Şi râdeam frumos şi tare când săream în balta cu noroi şi ne murdăream… Da, ce frumos era atunci, nu ne păsa că ne vede lumea şi ne bârfeşte. Şi tii minte când ne aşezam la poartă şi o aşteptam întinşi pe iarbă pe bunica? Şi bunica venea mereu cu zâmbetul pe buze şi ne aducea în sânul ei cireşe şi plăcinte? Şi erau cireşe roşii, mari, nu cum sunt astea de pe tarabele din piaţă, pline de pete şi când muşti din ele parcă sunt din plastic. Nu, erau cireşe din grădină, gustoase şi coapte la lumina soarelui. Şi plăcintele erau calde. Râdeam mereu de bunica când greşea porţia de făină şi îi ieşea aluat de pâine. Dar erau bune, nu ca astea din comerţ, pufoase de zici că mănânci aer, nu aluat.

Ţii minte cum alergam toată ziulica şi ne prosteam, dar eram fericiţi? Azi nu vezi ţipenie de copil să se mai joace, azi stau toti în casă şi joacă jocuri virtuale. Oare ei mai ştiu cum e să plângi de durere din cauza unei vânătăi la picior? Sau ei plâng doar atunci când fulgeră şi li se arde placa de reţea sau când le „pică netul”?
Îţi aminteşti de lumea noastră, de micul nostru paradis terestru şi ce fericiţi eram în el? Şi când zăream vreo maşină, eram siguri că vin să ne ia şi ne ascundeam in grădina mare, spre pârâu? Şi cum furam crengile săracului măr, cum le ciopleam şi ne făceam din ele săbii? Şi când vedeam că maşina se apropie de porumb, ne gândeam că lucrează amândoi şi pun la cale un plan să ne fure lumea. Şi luam săbiile şi atacam porumbul, de maşină ne era frică, dar porumbul era inofensiv şi-l băteam până se apleca la picioarele noastre şi-şi cerea scuze. Şi aşa rămânea!

Da, parcă mai ieri aveam totul, dar undeva pe parcurs, în timp ce străbăteam drumul de acasă la şcoală şi mai apoi, liceu, nu ştiu, pare-mi-se c-am pierdut ceva. Şi nici FBI, nici KGB, nici CIA nu-l găsesc, nici un search pe google nu mi-l găseşte (la naiba cu Internetul ăsta), dar ştiu că e ceva important pentru mine. Uite, iar mă întristez şi mă apucă plânsul. NU râde! Nu e de râs! E de plâns! Hai, plângi cu mine, promit să nu spun nimănui.

Ne-am pierdut ceva de preţ. Sau poate că nu ştim să preţuim ce am avut…  Oare câţi mai plâng azi cu lacrimi adevărate? Puţini, nu? Da, eram sigură că aşa ai să-mi spui. Vezi, te cunosc atăt de bine…
Totuşi ce-am pierdut? Între ieri şi azi am pierdut ceva. Ce naiba ar putea fi? Mi-am amintit doar că ieri aveam totul, iar azi… Azi mai bine tac şi îmi amitesc nostalgic imaginea copilăriei cu gust de cireşe, cu miros de plăcinte, copilăria noastră încălzită de soare şi prăfuită, acolo, pe drumul de ţară din dreptul casei bunicilor. Şi noi, doi copii mărunţei, jucăuşi şi fericiţi…

Şi-acum mă gândesc cât de puerilă mi-e scrisoarea. Nu, nu ţi-o mai trimit. M-am resemnat şi am decis să fiu matură, aşa că am băgat-o în buzunar. O ard acasă. Vezi tu, dragul meu vechi prieten şi tovarăş de copilării, nu mai suntem copii acum. Acum suntem blestemaţi să ne vedem de vieţile noastre de adulţi, iar eu mi-am acceptat deja sentinţa dată de viaţă, aşa că îmi pare rău, dar pauza de odihnă mi s-a terminat şi trebuie să mă întorc la cioplirea propriului drum.
E al naibii de greu, mă crezi? Desigur, doar şi tu treci prin acelaşi proces de prefabricaţie. Ai grijă să nu-ţi uiţi eticheta, ok?
De ce naiba vorbesc eu singură când am atâta muncă şi nimeni nu pare să fie dornic să-mi ofere ajutorul?

***

(scisă mai demult pentru copilăria mea…)

Comments
2 Responses to “~ Resemnare ~”
  1. rebekaa spune:

    ii foarte frumoasa povestea … 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: