Şi finitul e infinit

bcfc477adf274cf85d05c185f60468aa

Ochii mei gonesc spre nicăieri,

În doliul ce-mi presară calea.

Am mai stins o lumină pe cer,

Infinitul şi-a mai dezvăluit un mister  –

Nu ştiai că infinitul e finit?

O linişte asurzitoare s-a aşezat

Lângă speranţele-mi risipite

Printre lacrimi şi suferinţă.

Mi-au mai rămas regretele

Celor ca tine, trecuţi în nefiinţă.

Ochii ţi-ai închis pe veşnicie

În aşternutul proaspăt de moarte.

Ţi-era prea cald, ai deschis fereastra

Şi sufletul ţi l-ai lăsat să plece.

Te strâng în braţe, dar eşti rece.

Şi mă întreb de ce ţi-ai spulberat

Visul copilăriei de-a fi nemuritor.

De ce te-ai stins, de ce-ai murit?

Şi mi-ai şoptit pentru ultima oară:

Nu ştiai că şi finitul e infinit?

(Nu plânge,

Am să te aştept la ieşire…)

***

**  Şi de atunci aştept să mă aştepţi… **

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

  • Meta

  • Arhive

  • Categorii

  • Sa pastram Romania curata!
  • Evenimente Iasi, Articole legate de Iasi, Interviuri Iasi
%d blogeri au apreciat asta: