Fluture sau… Butterfly sau… Papillon

(Azi nu am chef să scriu politică, azi nu am chef să scriu poezie şi nici proză, azi nu am chef de detalii personale.
De mult timp – poate chiar prea mult – nu am mai scris despre subiecte speciale.
Ştiţi voi: “special subjects” are special, nu-i aşa? )

Special subject – Books

Da, nu am mai scris despre cărţi, le-am ignorat complet, deşi le citesc aproape zilnic.
Mă gândeam la Henri Charrière(16 noiembrie, 1906 – 29 iulie 1973) şi cartea sa, Papillon – excelentă scriere!
Am văzut filmul prima oară, care m-a impresionat sincer. După mici căutări aflu că Henri Charrière, scriitorul, a fost prezent pe platourile de filmare şi a dat indicaţii. Poate din cauza asta îmi pare că filmul păstrează în proporţie de cel puţin 70% detaliile cărţii.
Ceea ce m-a mirat este că autorul cărţii a fost şi el condamnat şi el însuşi seamănă cu personajul cărţii sale, Papillon. Să despicăm firul în patru: Papillon înseamnă “fluture”, în franceză. Scriitorul avea tatuat un fluture, ceea ce i-a dăruit o poreclă în închisoare. V-aţi dat seama, deţinuţii l-au numit “papillon”.
Wikipedia spune că în 26 octombrie 1931, Charriere a fost condamnat la închisoare pe viaţă şi 10 ani de muncă silnică, după ce a fost suspectat de uciderea unui proxenet pe nume Roland le Petit (Roland cel Mic). Drumul său prin închisorile franceze ale vremii debutează prin închisoarea Beaulieu, Caen, Franţa. Ca să înţelegeţi aluzia şi cam ceea ce însemna închisoarea, e de ajuns să ştiţi că traducerea numelui de Beaulieu înseamnă “loc frumos”. Cu ghilimelele de rigoare, desigur. Din Franţa, ajunge în Guineea Franceză, în închisoare Saint Laurent du Maroni, situată pe fluviul Maroni.
După o primă evadare, Charrière ajunge pe coasta Trinidadului, Curaçao şi Riohacha, Columbia, drum urmat de o şedere de 6 luni printre indienii din Guajira.
Este din nou prins şi trimis în închisoarea din Santa Marta, ca mai apoi să fie transferat spre Barranquilla. Ajunge din nou în Guineea Franceză, de această dată pe insula St. Joseph, supranumită şi “Insula devoratoare de oameni”, din cauza muncilor la care deţinuţii sunt supuşi. După încercări de evadare eşuate, reuşeşte şi ajunge în Venezuela, unde face un an de închisoare, iar apoi este eliberat.
Deşi autorul a susţinut că opera sa este o autobiografie, în 2005 apare un anume Charles Brunier care susţine că el este adevăratul Papillon. Misterul încă rămâne ascuns, însă cert este că această carte merită citită, iar fimul vizionat.
Mai jos este un trailer pentru filmul Papillon, 1973. Enjoy it!