Emotional rehab(5)
***
Creasta muntelui e acum pustie.
Iar tu ţi-ai pierdut dreptul de a mai zbura. Aripile tale mari şi protectoare s-au veştejit. Au devenit precum crengile uscate ale copacilor.
Nu mă mai îmbrăţişa, te rog. Încetează! Mă doare, îmi zgârii chipul inocent.
Adierea vântului s-a transformat într-o chemare a morţii.
Prea mult zgomot, prea puţină linişte. Iar azi, în jurul tău, totul este lipsit de sens…
***
Luna a eclipsat,
căci s-a întors
cu spatele la tine
şi cu faţa la soare.
Izvorul a secat
şi dintr-ale sale
mărgăritare
s-au spulberat
o inimă
şi-un suflet.
Şi toate
fiindc-ai lăsat
să te atingă
o muritoare.
Mă doare,
Căci muritoarea
nu eram eu…
***
Like this:
Comments
4 Responses to “Emotional rehab(5)”Trackbacks
Check out what others are saying...-
[...] Emotional rehab(5) Mon Dec 06, 2010 22:54 pm *** Creasta muntelui e acum pustie. Iar tu ţi-ai pierdut dreptul de a mai zbura. Aripile tale mari şi protectoare s-au veştejit. Au devenit precum crengile uscate ale copacilor. Nu mă mai îmbrăţişa, te rog. Încetează! Mă doare, îmi zgârii chipul inocent. Adierea vântului s-a transformat într-o chemare a morţii. Prea mult zgomot, prea puţină … [...] [...]
-
[...] Sursa D Detalii despre aceasta initiativa gasiti aici. [...]
Nu stiu cine esti, asa cum nu stiu ce esti… Nici prin ce ai trecut… Sau ce ti-a marcat existenta la un moment dat… Nu stiu nimicdin toate astea, insa singurul lucru pe care-l stiu e ca scrii… Si o faci bine
Be safe… And strong…
@Lauriciu: Mulţumesc. ☜(⌒▽⌒)☞