Caută-mă tu!
Cosmin a zărit într-un final afişul de pe stâlpii campusurilor studenţeşti şi a propus o campanie.
Cine se mai bagă să ajutăm două inimi să se regăsească? For the sake of love at first sight 
!
Postaţi şi voi fotografia pe blogul vostru. 
Categories: Funny stuff
afis, cauta-ma tu, love stuff
Nu știu de ce, dar prea pare 100 girls-ish.
Cine ştie?
Şi băieţii plâng câteodată .
iasi, da?
Da, Iaşi.
Mi se pare prea tare
Asta da determinare, indragostire, si nu in ultimul rand, initiativa
Lucrurile pe care oamenii le fac din dragoste, bre.
Acum serios vorbind, mi s-a părut frumos afişul din clipa în care l-am văzut. Dar oricum cine l-a lipit, a fost laş/laşă pentru că nu a avut curaj să-i ceară persoanei respective pe loc un număr sau un id de mess.
Las/a pentru ca i-au tremurat genunchii in ziua absolvirii, in timp ce si-a vazut dragostea la prima vedere ? Nu cred, sunt pur si simplu emotii
)
Repede tu >:P [-x
eu consider laşitate. şi poate că unele lucruri nu trebuie lăsate pe mai târziu, ci zise la momentul potrivit. Atunci era momentul potrivit.
eventual mă voi trezi urmărită pe stradă de persoana cu afişul pentru că-mi permit să-i critic gestul de la absolvire.
ce tare…ceva gen “the man who can’t be moved”
mie imi place gestul…poate ca a fost el cum a fost pe moment dar macar nu a lasat-o balta si incearca sa schimbe ceva…nu trebuie criticat pentru ce n-a facut, trebuie apreciat pentru ce face.
şi asta e adevărat…
astea-s pe bune? am mai văzut… ce frumoooos
Dap, sunt adevărate.
Afis idiot. Reclama proprie la id, si imi miroase a “nu am prieteni, orice boschetar poate vorbi cu mine pe messenger si poate va iesi o romanta pe viitor … speranta moare ultima”.
FAIL!
Cata idiocratie … get a life!
cine ştie? eu încă aştept un afiş gen “reply: your message has been received”.
totuşi a terminat 3/4 ani de facultate, nu cred că a rămas fără prieteni.
s-au gasit oamenii?
Încă nu am aflat nimic, mă gândeam să-i trimit un e-mail şi să întreb pe persoana respectivă dacă şi-a găsit perechea pierdută.
Ai rezolvat ceva cu mailul? Ca sa stiu daca preiau fotografia.
nimic, preia fotografia.
Cata rautate!
Bineînţeles.
nici n-a intrebat-o cum o cheama… [-(
in locul fetei, nu l-as contacta, e ca in reclama aia de la Sprite: prea disperat;
oricat de frumos ar parea gestul lui pentru unii, comportamentul lui tradeaza reale valeitati de stalker
PS- am facut si eu ceva cat de cat asemanator, cand aveam vreo 16 ani (o varsta mai potrivita pentru asemenea actiuni). nu aveam poza, dar stiam numele respectivului si scoala unde invatase; pe moment, nu l-am gasit si, guess what, viata mi l-a scos in cale peste ceva timp (2 ani, mai exact). deci, daca it’s ment to be, it’ll happen’, nu e nevoie sa fortezi mana destinului.
destin? hah. eu una nu cred în aşa ceva.
destinul ţi-l faci tu singură/singur.
de ce să nu încerce? măcar să fie cu inima împăcată.
pst pst! nothing new?
eu inca mai am rabdare! 
)
nimic. de la Edi nu mai am nicio veste. Oare o fi găsit-o?